OAMENI ȘI GRANIȚE – „Privirea lăsându-se înecată de disprețul propriilor ochi”

Mihai Cotea.

Silviu se ridică greoi de la masă, jenat că trebuie să refuze o ofertă atât de tentantă. Se simțea încolțit și sentimentul îl deranja mai mult decât ar fi crezut. Nu pe terenul ei trebuia să se întâmple asta. În lipsă de orice altă armă, zâmbi din nou.
(- Cum? Tu nu vrei clătite? îl mai întrebă, de data asta pe un ton plin de dezamăgire, Simona.)
– Îmi pare rău. Salută-le pe fete din partea mea.
Acestea fiind zise, bărbatul plecă, fără alte explicații.

Vezi articolul original 303 cuvinte mai mult

Publicitate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: