autor: (c) Bara Erzsébet
prima parte a acestui material se poate accesa AICI
Exista obiceiul ca pe lângă banii care se dau la nuntă, nuntașii să dea bani și la muzicanți, deoarece în timp ce se adunau darurile, muzicanții cântau și mireasa era jucată de nuntași.
Mai demult, nunțile se făceau joia, iar miercurea, înainte de nuntă, se ducea cinste la casa mirelui sau a miresei, care consta în: făină, ouă, găină şi, din acestea, se pregătea mâncarea pentru nuntă. Seara se făcea „șiratău”, acesta fiind un fel de ospăț al tinerilor, la care cei căsătoriți nu participau. Aceasta era ultima seară în care mireasa era fată nemăritată, iar mirele încă făcea parte din rândul feciorilor. Tinerii erau serviți cu colac (cozonac), vin și palincă. În ziua nunții, mireasa era ajutată să se pregătească de către o persoană mai pricepută, femeie măritată. Aceasta se spăla, se pieptăna, apoi era îmbrăcată cu spăcel de pânză țesută cu cipcă (un fel de broderie) la mâneci, la gât și la piept, poale de pânză, care erau frumos ornamentate, acestora îi urma „zadia” albă, din „jolj” la început, iar mai târziu din mătase, tot cu cipcă, părul era împletit în două cozi legate cu două funde roșii sau prime colorate, se punea cunună, iar în față pânzătura, care era împodobită cu mărgele, oglinzi și pene de păun.
ladă de zestre; sursa: Facebook (Centrul de Informare Turistică Nușfalău-Turisztikai Kozpont Szilagynagyfalu)
Când mireasa era gata, anunța chemătorii și duceau mireasa în casă, să-i grăiască alături de nuntași. Mirele, la rândul lui, avea clop negru de păr, cămașă de pânză țesută, pantaloni de postav, negri, și cizme cu tureac tare sau bocanci.
După cununie, fiecare mergea la casa lui, mirele la casa lui și mireasa la casa ei.
Mai târziu, mirele mergea după mireasă, cu nuntașii lui, cu nașii și lăslăușul. Se întâlneau grăitorii amândoi, al mirelui cerea mireasa și, până grăitorul miresei nu o dădea, nuntașii mirelui nu puteau intra. După ce mireasa era dată mirelui, cei veniți intrau la masă și erau serviți cu mâncare: tioaște (sarmale cu păsat), supă, carne, pălincă, vin și cozonac. După ce mâncau, grăitorul mulțumea pentru omenie, iar în acest timp nu se juca, ci mergeau toți nuntașii cu mireasa la mire, unde soacra primea nora.
Mireasa ducea cu ea pălincă mierită (pălincă îndulcită). Se dădea jos din car, iar părinții mirelui o așteptau jos.
Soacra o întreba pe mireasă:
„Ce ne-aduci crăiasă nouă?”
ea răspundea:
„Miere de roi și trai bun între noi”
Intrau în casa mirelui, mesele erau așezate și erau serviți cu mâncare și băutură, iar după aceea scoteau mesele afară și jucau până după miezul nopții, când grăitorul zicea că mulțumește pentru omenie și că e vremea să dea fiecare ce vrea mirilor. Se dădeau cinstea și banii, iar nuntașii mirelui, care dădeau cinste, jucau mireasa. Cinstea consta în pancove (gogoși), cozonac, vin, carne de porc, bani, apoi se mai juca până către ziuă, când se duceau acasă.
A doua zi dimineața, pe la ora 9, nuntașii miresei mergeau la mireasă, intrau la masă și apoi mergeau la casa mirelui unde mâncau, apoi jucau mireasa pe bani. Muzicanții cântau pentru fiecare și nu se lăsa mireasa singură până nu venea altul să o ia la dans. Banii trebuiau să se pună și în farfuria muzicanților, pentru că după câți bani îi puneau aici, atât de mult jucau mireasa.
După aceea mergeau acasă. Exista și obiceiul de a fura mireasa, dar chemătorii trebuia să o ferească, pentru că în cazul în care era furată, nașul trebuia să plătească, dar asta se întâmpla numai atunci când cei care furau mireasa se înțelegeau cu chemătorii. După ce se termina danțul, nașa o despletea pe mireasă, îi lua primele din păr, îi lua pânzătura de pe cap, o împletea iar și îi făcea conci (coc), fiind nevastă nouă.
Nașa avea datoria să-i cumpere „căscăneauă” (batic) la fină, cu care o învălea (îi acoperea capul). Mireasa își dădea jos hainele cu care a fost îmbrăcată la cununie și se îmbrăca cu o rochie de altă culoare, iar când intra din nou în casă, ducea pe farfurie pancove, carne și pălincă, pe care le punea pe masă și se serveau nașii, mirii, socrii și cei care mai erau prezenți. După nuntă trebuia să rămână acolo, la socri, ca noră şi numai mai târziu mergeau și-și duceau zestrea, dar aceasta nu constituia un ceremonial anume. Dacă era din alt sat, zestrea se aducea în ziua nunții, când veneau cu mireasa. La o săptămână după nuntă, la casa miresei se făcea un fel de ospăț cu cei mai apropiați, dar fără muzică. Durata nunții de două zile a ținut până la revoluția din 1989, după aceea nunta la sat se face numai sâmbăta seara până duminica dimineața, iar ce se mai păstrează din vechea tradiție, și în zilele noastre, sunt chemătorii, grăitorul, lăslăușul.
Un caz specific: nunta de la Boghiș încă se organizează după tradițiile vechi din sat. De obicei este chemat un grăitor care cere fata, spune verseturi de-a lungul cinei, el aduce primele platouri. În Boghiș se țin două nunți: una din partea mirelui, cealaltă din partea miresei.
sursa: Facebook (Centrul de Informare Turistică Nușfalău-Turisztikai Kozpont Szilagynagyfalu)
Chiar dacă nunta este organizată împreună, oaspeții celor două familii sunt așezați la mese separate, cele două părți al căminului cultural. Familiile gătesc separat și-și servesc invitații separat. După nuntă este cunoscut obiceiul numit hérisz (kárlátó, vizita de pagube), care are loc în a doua zi a nunții când familia miresei îi vizitează pe însurăței, aduc mâncare și o consumă împreună.
Vizita de pagube este un fel de reuniune a celor două familii de cuscri, care evaluează pagubele şi fac socoteli pentru recuperarea lor.
Nunta se încheie cu urări făcute mirilor, „să le dea Dumnezeu spor în toate şi-n fiecare an câte un copil, ca să aibă casa binecuvântată!”.
(fragment din antologia „Tradiții și spiritualitate”, Asociația Culturală „Cartea, izvor de cultură”, Arad, 2019)
sursa: nusfalau.ro
Dicţionar de regionalisme: şiratău – dansul din sâmbăta de dinaintea nunții, când tinerii își iau la revedere de la feciorie spăcel – cămașă brodată cipcă – dantelă zadie – șorț clop – pălărie pânzătură – o cunună împodobită strident pancove – gogoși sau minciunele căscănea - batic
Colțul Cultural 