Citatul de duminică (39): „de cei care iubesc e cazul să te temi”

citatul de duminica

să presupunem că cei ce iubesc trebuie ţinuţi la mare cinste, dat fiind că, declară ei, își îndrăgesc iubiţii cum nu se poate mai mult și sunt gata, prin vorbe și fapte, să devină nesuferiţi altora pentru a fi pe plac celor pe care-i îndrăgesc; or, putem lesne afla dacă ei spun adevărul: pe cei care le-au devenit iubiţi de curând ei îi vor pune mai presus decât pe ceilalţi și e limpede că, dacă noii iubiţi ar voi-o, ei nu s-ar da în lături să le facă celorlalţi rău.

Și atunci, ce sens ar avea să oferi atât de mult unui om atins de un necaz pe care cunoscându-l oricine s-ar grăbi să facă totul pentru a-l îndepărta de sine? De altminteri, ei înșiși recunosc că mai degrabă sunt smintiţi decât întregi la minte, că știu prea bine că judecata li s-a tulburat, dar că nu pot face nimic pentru a fi stăpâni pe ei; cum deci, venindu-le mintea la cap, ar mai putea socoti drept bune lucrurile la care năzuiesc când sunt într-o asemenea stare?

Și încă ceva: dacă, dintre cei ce iubesc, ai vrea să-l alegi pe cel care iubește mai mult, atunci alegerea ta s-ar îndrepta doar spre o mână de oameni. În schimb, dacă, dintre ceilalţi oameni, ai vrea să-l alegi pe cel mai util, vei avea de ales dintr-o mare mulţime. Astfel încât, poţi avea mult mai multă speranţă că printre aceștia mulţi vei avea norocul să se afle cel care-ţi merită iubirea. Să spunem apoi că ţi-ar fi teamă, gândindu-te la legea existentă, să nu te afle lumea și numele să nu-ţi fie acoperit de rușine. Or, cei ce iubesc par înclinaţi să creadă că în ochii celorlalţi ei sunt la fel de demni de invidie pe cât sunt în propriii lor ochi. Ei ard de nerăbdarea de a vorbi și, plini de vanitate, vor să arate tuturor că nu s-au ostenit zadarnic. În schimb, cei care nu iubesc, fiind stăpâni pe ei, aleg cu-adevărat lucrul de preţ și nu consideraţia de care s-ar bucura în ochii lumii. Mai ţine seama de un lucru: pe cei care iubesc îi cunosc o mulţime de oameni; ei sunt văzuţi urmându-și pas cu pas iubiţii, lucru pe care-l fac aproape fără încetare. Și, fiind văzuţi cum stau de vorbă, se presupune că dorinţa de a fi câștigat intimitatea celuilalt s-a împlinit sau e pe cale să se împlinească. În schimb, pe cei ce nu iubesc lumea nu îi ţine de rău văzându-i împreună, de vreme ce prietenia sau simpla plăcere te îndeamnă să vorbești cu altul.

Și încă ceva: dacă în mintea ta se înfiripă teama că iubirea nu e făcută pentru a dura, ai să spui oare atunci că, dintr-un motiv sau altul, neputând să vă puneţi de acord, nenorocirea care va surveni ar fi aceeași pentru amândoi, în timp ce, dacă tu renunţi la tot ce-ţi pare mai de preţ, doar tu vei fi cel păgubit? Atunci, tocmai de cei care iubesc e cazul să te temi, căci la tot pasul îi supără ceva și socotesc că toate câte se petrec îi vatămă pe ei. Din aceeași pricină nu suferă pe nimeni în preajma celor pe care îi iubesc; ei se tem ca cei bogaţi să nu îi întreacă prin averea lor, cei cultivaţi să nu le fie mai presus prin strălucirea minţii lor. Și dacă cineva se întâmplă să aibă o altă calitate, se vor feri de fiecare dată să fie confruntaţi cu ea. Convingându-te să te faci urât de toţi aceștia, ei te condamnă să trăiești pustiul celor fără de prieteni. Dacă însă te ai pe tine în vedere și ai mai multă minte decât au oamenii aceștia, atunci tocmai de ei va trebui să te desparţi. Cine, dimpotrivă, și-a atins ţelul fără să iubească, obţinând ceea ce își dorea prin meritul său doar, nu îi va pizmui pe cei care îţi sunt prieteni. Mai degrabă el va urî pe-acei care vor refuza să-ţi fie și va socoti că e dispreţuit de-aceștia, în vreme ce în prietenii tăi va vedea o binecuvântare. Așa încât poţi foarte bine să te-aștepţi ca din situaţia unuia ca el să apară nu ură, ci doar prietenie.

Și încă ceva: mulţi dintre îndrăgostiţi doresc în primul rând trupul celui iubit, iar firea lui și toate câte ţin de fiinţa lui intimă le sunt necunoscute. Drept pentru care, ei nu știu să spună dacă mai năzuiesc la prietenia celuilalt, din clipa în care dorinţa se va fi stins în ei. Pe când cei care nu iubesc, mai înainte de a ajunge la intimitatea celuilalt, i-au câștigat prietenia.

(fragmente din volumul Phaidros sau despre frumos, Platon, editura Humanitas, București, 2011, pp.49-52; e-book)

platon

4 răspunsuri la “Citatul de duminică (39): „de cei care iubesc e cazul să te temi””

  1. Mda, prietenie-iubire-ură, un cerc vicios… Suntem condamnaţi la tortură, de vom iubi maliţios… Profesoara mea de psihologie din liceu spunea: „iubirea nu este sinonimă cu dragostea, ea este mai mult de atât”. Este prietenie, respect, dorinţă… şi, cine ştie, poate muuult mai mult. Şi atunci, limita este unde… şi cât? Doar cei ce iubesc necondiţionat vor atinge nemurirea visând!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: