autor: (c) Ludmila Creciun
(localitatea Lozova, Republica Moldova)
Doamna Ludmila Creciun este din ,,zona de centru a țării, la 40 de kilometri de Chișinău, cu claritate spre România”, cum frumos ne spune.
Iată, ce ne spune această minunată meşteră populară:
,,Eu folosesc 5 ițe la țesut pânză. E o modalitate mai complicată față de țesătură în 4 -3-2 ițe. Se primesc mai multe ornamente și-n plus, tot ornamentul se evidențiază la suprafață, adică pânza are numai o singură față, aşa se zice pe la noi. Folosesc, obligatoriu, ață de calitate, mercerizată, bumbac 100%. Mai combin bumbac, uneori, la dorință, în amestec cu mătase naturală sau, mai bine zis, vâscoză. La broderia manuală, folosesc muline de calitate, care rezistă la detergenți chimici puternici, iar bumbacul pe care-l folosesc la țesut rezistă la temperaturi înalte și îndelungate de fierbere. Modific culorile în permanenţă, mai mult după dorința mea, câteodată folosesc natura pentru selecția corectă a gamelor de culori ale unei flori. Cea mai mare plăcere a mea este să aleg culorile pentru o nouă floare. Culorile se mai pot folosi și la dorința clientului sau se adaptează după tacâmurile pe care le are gospodina. Despre acest tip de ață pe care îl folosesc se poate spune că e unic, nu se găsește liber la vânzare, îl comand printr-o anumită firmă care se ocupă și de livrarea comenzii mele.
Folosesc același tip de producător de fir, numai că grosimea diferă, astfel lucrarea mea este efectuată din același tip de fir. Pânza este țesută cu un fir mai subțire, dantela este croșetată cu același tip de fir, doar că mai gros. La ornament folosesc același fir, numai că împreunez mai multe la număr, în 6- 8- 10 fire, la dorința mea. Avem unele ornamente atât pentru dantelă, cât și pentru pânză, care se foloseau anume în zona noastră de centru și mai cu seamă în trei sate, unde gospodinele concurau permanent între ele și se întreceau să vadă la cine e mai frumos și bogat ornamentul, atrăgându-și atenția ca gama de culori să nu fie „țipătoare”. Țeserea pânzei în 5 ițe îmi caracteriza satul meu, Lozova, unde am fost născută. Avem un ornament la dantelă (termenul de horboțică se foloseşte mai mult) şi pe care femeile din satele vecine o numeau „lozoveanca”. Se mai zice – să se ducă lucrul „ca la Lozova”. Dantela se numește „înnodată”. Eu cred că acest fel de ornament se trage de pe vremea turcilor. Aici e specifică împletitura, care se face din noduri – se mai numeşte şi nodul lui Solomon (am găsit această denumire din informația unei cliente, care este foarte preocupată de dantela lucrată manual). Eu cred că aceste compoziții ornamentale sunt compuse şi din fanteziile meșterelor, preluând modele de pe timpuri. Am și prosoape unde am folosit ornamentul de horboțică înnodată „ca la Lozova”.
Vreau să menţionez că am luat medalia de aur la o expoziție internațională cu tematica – Tradițiile și obiceiurile moldovenești, cu descrierea lor. Am fost ajutată să mă pregătesc, nu mă socotesc expertă, am studii de medicină, dar am profesat doar 4 ani. Mama mea a făcut toată viața ei „lucrurile de mână” , de la ea am văzut și am luat de învăţătura.
La început, mama mea numai țesea, dar nu finisa lucrarea, și niciodată nu mă atrăgea aspectul ei, nici procesul. Lucrând la spital, era o doamnă care se ocupa în permanenţă cu croșetatul feţelor de masă. Când a adus, odată, o faţă de masa ca să o arate cuiva, m-a atras acuratețea cu care era făcută şi am fost foarte impresionată. De atunci lucrez”.
(fragment din antologia „Tradiții și spiritualitate”, Asociația culturală „Cartea, izvor de cultură”, Arad, 2019)
Colțul Cultural 