Carantina cinematografică

 

Această postare trebuia să apară de mult timp, încă de când stăteam cu toții în izolare și trebuia să apară altundeva, altfel, dar n-a fost să fie așa. M-am gândit să nu o las singură, ci să-i fac cunoștință cu câțiva prieteni. Cu voi 🙂 

 

Pentru că stau acasă mai mult decât de obicei, m-am apucat să-mi iau cărțile de pe raft la citit, una după alta, și rețelele de difuzare a filmelor, la scotocit. Oferte peste oferte, una mai îmbietoare ca alta, filme, seriale, teatru TV, încât aproape că am ajuns la un impas: de ce să mă apuc? Timp este… zice-se. Din păcate sau din fericire.

curtain-1275200_1280

foto: Pixabay

M-am mai desprins un pic din universul HBO (la care am revenit după o pauză de la scurta experiență avută cu Netflix până acum, cât să mă conving, după mai multe filme urmărite acolo, „Eli”, „Apostle”, „The Ritual” – că nici genul „horror” nu mai e ce era) și am trecut la TIFF Unlimited, unde am văzut câteva filme și documentare de festival frumușele bine de tot. Primul pe care-l numesc e documentarul „Chavela” (2017), despre cântăreața de origine costaricană Chavela Vargas, ce m-a impresionat enorm. Un documentar plin de emoție și sinceritate, la lumină, să zic așa. Chiar mi-ar plăcea să cunosc un om ca Chavela în viața mea. Sau… poate chiar am cunoscut, deja.

O altă recomandare faină de acolo, un film inspirat din viața reală, se numește „Teren de joacă ” (2016; original: „Plac zabaw”/ int. „Playground”), o producție poloneză în care „tensiunea” e cuvânt de ordine. Filmul prezintă scene dure, chiar foarte dure, jucate de copii care interpretează uimitor personajele unor elevi pierduți total de sub controlul părinților și al societății. Filmul poate fi, într-o concepție largă, o variantă actuală și îmbunătățită la opera „Împăratul muștelor”, roman de William Golding.  Nu recomand celor slabi de înger.

Nu puteam uita de David Lynch, regizorul meu preferat. Aveam nevoie să evadez într-una din lumile sale, așa că, tot pe TIFF, am reurmărit, cu același drag, „Eraserhead” (1977); Metamorfoze (1997; int. „Lost highway”) și, preferatul meu,  „Twin Peaks: Ultimele 7 zile din viața Laurei Palmer” (1992; int. „Twin Peaks: Fire walk with me”).

Avem de unde alege. Sigur, voi mai continua cu ceva lynchian, când voi simți nevoia, laolaltă cu alte producții puse „în așteptare”: documentarul „Caisă” (2018), „Cartea morților” (2013; int: „Evil Dead”), „Lajkó, țigan în univers” (2018), toate pe HBO Go; „Quarantine” (2008); „The influence” (2019; int: „La influencia”), „The shining” (1980), toate pe Netflix… și, pe undeva, poate voi da și peste „Dolor y gloria” (2019), cea mai recentă producție a lui Pedro Almodóvar sau peste producții românești restante, precum „Mai aproape de lună” (int: „Closer to the moon”, 2015); „După-amiaza unui torționar” (2001), „Vara s-a sfârșit” (2016), „Portrete în pădure” (2011) sau  „Frozen Ignat” (2017). Vizionarea continuă. 🙂

Publicitate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: