Citatul de duminică (41) : „Imaginea lumii se agață disperată de mine”

„Obloanele lovesc aruncate în lateral și lumina care năvălește peste beatitudinea nemișcării mele se retrage surprinsă, tăindu-se în lama de sticlă lichidă a privirii. Balconul este deschis și curentul străbate violent și tubular apartamentul, suflând ca printr-un tunel, iar imaginea lumii se agață disperată de mine, însă dispare împinsă de aerul grăbit care o aruncă de la etaj direct prin geamul deschis al dormitorului. Strigătul se stinge undeva departe și jos, urmat imediat de o bufnitură înfundată. Rămân cu realitatea nudă. Oglinda. Închid ochii pentru a nu o sparge. Este singura certitudine care mi-a mai rămas. Pleoapele încep să mi se umfle, bombându-se periculos de mult, iar eu întorc ochii înlăuntru și îi înec în imobilitatea și fericirea întunericului aseptic al cutiei negre. De-abia acolo, înlăuntru, îmi regăsesc simțurile așa cum sunt ele, privirea falică, auzul vaginal. Altfel spus, două morfologii tubulare producătoare de ecouri multicolore care îmi definesc substanța și sensul percepției. Mă simt androgin și nu mai am nevoie de imaginea lumii, care să cațără înapoi prin geam și revine timidă și mută, pășind pe vârfuri”.

 

(fragment din Territoria, Oleg Garaz, editura Nemira, București, 2017, pp.75-76)

2 răspunsuri la “Citatul de duminică (41) : „Imaginea lumii se agață disperată de mine””

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: