Etnopsihologia – între domeniu de nișă și disciplină autonomă (III)

prima parte AICI

partea a doua AICI

 

DOUĂ MODELE DE CHESTIONARE FRECVENT FOLOSITE ÎN ETNOPSIHOLOGIE

 

  1. Chestionarul Bogardus-1995

Acest instrument are prima apariţie în anul 1925, într-un articol al revistei Journal of Applied Sociology din SUA, reeditat în capitolul E. S. Bogardus, Measuring social distance, din lucrarea Attitude, theory and measurement, NewYork, editura John Wiley&Sons Inc., din anul 1967[1]. În principal, scala distanţei sociale elaborată de Bogardus cuprinde 7 trepte şi tot atâtea categorii de relaţii şi distanţe sociale cu aplicare pe orice fel de grupuri sociale, inclusiv etnice. Primele cinci trepte se referă la scala distanţelor de apropiere ; ultimele două la scala distanţelor de respingere. Pe scala de apropiere sunt cuprinse relaţiile de căsătorie, considerate de gradul I, relaţiile de prietenie considerate de gradul II, cele de vecinătate de gradul III, cele de colegialitate profesională de gradul IV şi de acordare a cetăţeniei considerate de gradul V. De la această treaptă, autorul continuă scalarea cu încă două categorii. O categorie (de gradul VI) referitoare la acordarea sau neacordarea statutului de turist/vizitator în ţara respectivă şi ultima categorie (de gradul VII) referitoare la acordul sau dezacordul pentru expulzarea din ţară a comunităţii respective. Pentru răspunsuri se prezintă numai două alternative, de acord sau de dezacord, cu notarea în formular numai a scorurilor ,,de acord”.

foto: Pixabay

 2. Chestionarul PPN-50

Chestionarul PPN este o resursă de abordare în etnopsihologie pe baza căreia se pot întocmi structuri matriciale transculturale în planul unor convingeri, aspiraţii, orientări etnice similare etc.[2] Direcţiile stilistice ale acestui chestionar se compun dintr-o ,,grilă” cu câte 10 trăsături-valori, aflate în relaţii de consonanţă :

  1. stilul tolerant, orientat spre sociabilitate, cu o variaţie de la atitudini de solidaritate socială până la forme de intoleranţă, cuprinde următoarele trăsături: dispoziţia spre dominare, sentimentul istoriei, adaptabilitatea, solidaritatea, ataşamentul faţă de România, obedienţa şi supuşenia, preţuirea propriei identităţi etnice, comunicativitatea şi sinceritatea, precum şi toleranţa faţă de alte etnii;
  2. stilul moral, orientat spre valorile cinstei şi onestităţii, cu o variaţie de la tăria de caracter până la individualism şi lipsă de omenie cuprinde următoarele trăsături: prietenia, dispoziţia spre întrajutorare, tăria de caracter , scepticismul, simţul onoarei, individualismul, omenia, fatalismul, spiritul de sacrificiu, cinstea;
  3. stilul activ, dimensiune din sfera muncii, cu o variaţie de la hărnicie şi organizare până la indisciplină cu fugă de răspundere ; cuprinde următoarele trăsături : încrederea în forţele proprii, independenţa, spiritul comercial, disciplina şi organizarea, spiritul întreprinzător, perseverenţa în sensul capacităţii de finalizare, capacitatea de iniţiativă, profesionalismul, hărnicia, şi simţul răspunderii;
  4. stilul afectiv, în plan social şi interetnic, orientat spre relaţii paşnice, de evitare a conflictelor, cu o variaţie de la bunătate şi ospitalitate până la diferite forme de agresivitate, cuprinde următoarele trăsături: sentimentul naturii, ospitalitatea, simţul frumosului, bunătatea şi blândeţea, capacitatea de evitare a conflictelor, agresivitatea, simţul umorului, ambiţia, mândria, cutezanţa şi curajul;
  5. stilul cultural, orientat în sensul unor predispoziţii culturale spre valori intelectuale, el variază de la atitudini scăzute până la cele ridicate faţă de nou şi inventivitate; cuprinde următoarele trăsături: modernismul, curăţenia şi igiena, optimismul, inteligenţa, spiritul critic, tradiţionalismul, realismul, inventivitatea, credinţa şi receptivitatea la ideile altora. 

 

CONCLUZII

Etnopsihologia poporului român este un domeniu de cercetare introdus în planul Academiei Române în anul 1995, după o absenţă tematică de aproape o jumătate de veac. În acest peisaj plin de dezechilibre, cu efecte pe decenii întregi de dezvoltare economică, se relua ideea de determinare, valorificare şi modernizare a unui fond natural de tradiţii, aptitudini şi talente româneşti, în faţa presiunilor crescânde de integrare şi globalizare europeană.

Un exemplu semnificativ, comparativ cu vestul Europei, este reprezentat de ponderea scăzută a clasei mijlocii, categoria cea mai dinamică în producţia de bunuri şi servicii. În cazul României de azi, ea nu depăşeşte 10 % din populaţie, faţă de peste 50 % în ţările dezvoltate din Europa[3]. De aceea, se poate spune că tranziţia societăţii româneşti va dura cel puţin până la egalarea acestui raport. Indiferent de măsurile social-politice care se vor lua, este esenţial să se pună problema valorificării şi maximizării fondului natural de aptitudini şi talente naţionale.

Într-un astfel de context, intenţia disciplinei și a celor ce o studiază este și a fost de a prezenta un model metodologic fundamentat pentru recuperarea şi eliminarea unor lacune dintr-o perioadă de tristă amintire, odată cu diminuarea şanselor de diletantism în cercetarea etnopsihologică.

 

[1]ibidem, p.156

[2]ibidem, p.119

[3]M.A.GÂRLAN, Fundamentări metodologice în etnopsihologie, ed.Lumen, 2004, p.177

 

SFÂRȘIT

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: