Lucrurile lumii acesteia
Sunt bătute de vânturi ca trestia,
Numai dragostea noastră stă dreaptă
În bătaia vântului şi aşteaptă.
Desfăcută de toate ispitele
Îşi închide cu grijă aripile
Şi de-acolo, din vârful catargului,
E stăpâna urgiei şi-a largului.
Niciun val nu-i abate privirile,
Niciun sunet la cârmă rotirile,
Printre pâclele moi ce se scutură
Numai părul de aur îl flutură.
Împrejurul ei toate furtunile
Răscoliră cu sete genunile,
În zadar însă fură cu toatele.
Pân-la urmă scăzură şi apele.
Şi acum iat-o-n limpede curgere,
Lunecând prin vâltori, printre fulgere,
Neatinsă, înaltă imagină.
Pe când toate în jur sunt paragină…
Alle Dinge dieser Welt
der Wind wie Schilfrohr niederhalt (?)*
Nur unsere Liebe afrecht steht
im Sturm und harrt, daß er vergeht.
Nicht mehr von Sucht und Drang erschlafft,
hat sie die Segel eingerafft,
und hoch vom Mast herrscht die Befreite
nun über Sturmesglut und Weite.
Der Blick geht durchs Gewoge grad,
kein Laut beirrt das Steuerrad,
und in der nassen Böen Nacht
ist nur ihr Goldhaar hell entfacht.
Und was die Sturmgier hochgespült,
an Höllentiefen aufgewühlt,
die Liebe konnt es nicht bewegen.
Zuletzt mußt’ sich der Flutberg legen
Jetzt gleitet leicht und uberührt
das hohe Vorbild, unverführt
durch Blitz und Wirbel ohne Not,
und alles ringsumher ist Tod.
(versiunea germană: Wolf Aichelburg)
(poem din volumul Cele mai frumoase poezii/ Die schönsten Gedichte, Radu Stanca, editura Albatros, București, 1979, pp.54-57)
*scris neclar
Colțul Cultural 