„La capătul șoaptelor” : Elena (profil de personaj)

Mihai Cotea.

secvențe:
 
Senzația prizonieratului o vlăguia.
Erai undeva acolo, pe pat, zăcând și respirând imperceptibil, o știa prea bine. Rămase locului, opri­tă brusc de un gând. O amintire ca un val îi spălă intenţia de-a se apropia de tine. Îşi amintise de ea, de ea însăşi, pentru prima oară după mult timp. Fusese mereu acolo, lângă tine, luni în șir. Nedezlipită.
Aștepta să te trezești și să o recunoști, să le arăți că nu a fost totul în zadar. Că a meritat.
Te ținea strâns și se gândea cum ar fi putut să se piardă fără să se abată de la drumul tău.
***
— Am visat împreună, îți răspunse.
— Dar nu despre vise e vorba.
— Da, nu despre vise vorbim, ci despre realitate. Un vis care se măsoară-n ani.
Știi? Asta vreau cel mai tare, zău. Să rămânem așa. Noi și liniștea.
***
-Greșeala mea e că…

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: