A fi sau a nu fi… (newsletter CINEPUB)

@poșta redacției

Aceasta-i întrebarea care ne chinuia de luni bune încoace. Mai precis de prin vară, cînd toți ceilalți se bucurau în sfîrșit de soare și de relaxarea după primul val de pandemie. Atunci am decis sistarea premierelor, cel puțin pentru vacanța de vară, spuneam noi. Cinepub se confrunta ca toate celelalte organisme mici, firave, naive, idealiste și confuze cu mari probleme și lipsuri. Cu lipsurile, Cinepub e obișnuit(ă), sînt parte din ADN-ul primar, iar problemele nu ne-au speriat ani la rîndul, de ce ar face-o acum? Mai degrabă însă – și de aceea mult mai grav – era umbra îndoielii existențiale: are rost să mai trăim? An de an însă, probabil datorită depresiei sezoniere, îndoiala revine.

Cînd toamna-iarnă s-a instalat și griul a înlocuit culorile iar frigul ne-a pătruns din nou în oase și suflete, în fiecare dimineață întrebarea reverbera între pereții care deveniseră și mumă și ciumă; și casă și birou. Au urmat apoi loviturile de tip Halloween, cum ar fi întîlnirile inițiate de o instituție care ne chema la o ”mediere” alături de reprezentanți ai unor mari platforme VOD și SOD.

Invitația părea onorantă: dacă greii mica noastră F(ree)VOD, asta însemna că ne apreciază, nu? Ei bine, nu. Goliath doar băgase de seamă că David există, nicidecum să îl respecte, cu atît mai mult să îl simpatizeze. E revigorant să știi că cineva vrea să te omoare, taman cînd tu te gîndești să te sinucizi. Păi nu devin lucrurile mai simple? Cînd ia altcineva decizii pentru viața ta?

Mă uitam la participanții la conversație și mă gîndeam: ce căutăm noi aici? Ei sînt niște angajați. Noi suntem niște voluntari. Ei sînt niște salariați. Noi sîntem niște idealiști. Cînd răul pe care ei ni-l pregătesc (fie și inconștient sau doar egoist) se va petrece într-un final, mulți dintre ei nici nu vor mai fi angajați la firmele sau instituțiile pe care le reprezintă astăzi. Ei sînt niște mercenari. Noi sîntem niște soldați fără soldă, fără legiune străină și fără comandanți supremi.

A urmat apoi perioada Sărbătorilor, acel timp suspendat în care faci lucruri pe care nu le-ai făcut tot anul. Cum ar fi – de pildă- să citești sau să scrii scrisori. Iar lectura unora dintre mesajele de pe YouTube a fost mai rea decît conversația de mai sus. Era evident că cei care comentau de parcă ar fi deținut adevărul absolut și axiologia supremă, sau cei care ne admonestau ca pe un serviciu public obligat să le răspundă în timp real, nu sînt decît o infimă parte a spectatorilor noștri. Și că ceilalți, care iubesc și ne iubesc, sînt majoritatea tăcută. Dar asta nu înseamnă ca nu ne-ar fi plăcut să citim mai multe mesaje frumoase și încurajări decît înjurături agramate.

E adevărat, deoarece nu avem finanțare, iar echipa noastră este minusculă, nu facem ”community management” cum se cade. Și nici ”social media”, comme il faut.  Dar dăm din suflet tot ce putem și ce avem noi mai bun. Cinepub ne-a învățat că nu există un public, ci publicuri și că orice film are publicul lui. Sînt filme pe Cinepub care și nouă, celor din echipă, ne plac sau nu ne plac, dar le iubim pe toate, deopotrivă!

Am creat Cinepub pentru că cel mai important lucru pentru un cineast este ca filmul lui să ajungă la cît mai mulți cu putință. Unii îl vor urî. Alții îl vor înjura. Dar cei mai mulți îl vor iubi. Și astfel ne-am răspuns la dilema existențială și am uitat de depresia frigului: așadar, pentru asta merită să existăm. Pentru cei care iubesc. Pentru că, așa cum ne învăța cîndva mentorul George Littera, trebuie să intri în sala de  cinema în primul rînd ca spectator, nu critic de film; ca cinefil, nu cineast. Să fii deschis, să te lași îmbrățișat de emoție, fără prejudecăți. Că de chibiți nu ducem lipsă.

Cinepub e pentru toată lumea, dar nu pentru oricine. Pentru cei care iubesc, nu pentru cei care lovesc. Dar despre toate acestea, din nou și altfel, data viitoare…

Lucian Georgescu și echipa cinepub.ro

Acum însă, pentru că iubim CineMAiubit, festivalul UNATC, vă invităm să urmăriți ”Arhiva Activă” un program cu filme studențești IATC rarisime din perioada 1966 – 1971.

Arhiva Activă este un proiect UNATC „Ion Luca Caragiale” cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înființarea școlii de teatru și de film, curatoriat de lectorul univ. dr. Andrei Rus; reconstrucția unui mod riguros și complex de a gândi istoria filmului și a teatrului din România, analizând temele, direcțiile și experimentele realizate de-a lungul timpului în cadrul școlii românești de specialitate.
Mai multe detalii despre proiect și alte noi premiere din cadrul acestuia, săptămîna viitoare, pe cinepub.ro.

Premiera săptămânii:
Arhiva Activă

Joi, 14 ianuarie, 20:30, exclusiv pe CINEPUB.RO

Astăzi, joi, 14 ianuarie, de la 20:30, vă invităm pe CINEPUB.RO să vedeți prima parte a proiectului, cu trei scurtmetraje care fac trimiteri critice, uneori șocant de incisive, la adresa realităților sociale și politice ale perioadei în care au fost filmate: (textele de prezentare aparțin filmologului Andrei Rus, extrase din broșura de prezentare a proiectului)

DICTATORUL ȘI SUPUSUL SĂU

scurtmetraj | alb-negru | 12 min
„Dictatorul și supusul său” filmul de absolvire al Adei Pistiner, care avea să devină una dintre cele mai apreciate realizatoare ale Studioului de film documentar „Sahia”,  e o alegorie în care un tânăr și frumos poet (interpretat de scriitorul Romulus Vulpescu) e condamnat la moarte de un dictator (seducător, la rându-i), pentru că îndrăznise să dea frâu liber muzicii din inima lui. Ritualul execuției e construit cu migală, ca o adevărată coregrafie a morții de realizatoare și de cei doi directori de imagine (Florin Cornea și Mihai Narti).
VEZI FILMUL

CADENȚE

scurtmetraj | alb-negru | 11 min
„Cadențe”, în regia lui Radu Gabrea, este influențat de filme suprarealiste și de impresionism. Radu Gabrea a avut o contribuție importantă la modernizarea legislației în domeniul cinematografiei după Revoluție, ce avea să permită afirmarea, puțin mai târziu, a așa-numitului Nou Cinema Românesc. Surprinzătorul cineast conturează, în scurtmetrajul său de absolvire, protagonistul: un profesor trecut de prima tinerețe care trăiește coșmarul neapartenenței și alienării.
VEZI FILMUL

PISCICULTURA

scurtmetraj | alb-negru | 10 min

 recomandarea Colțul Cultural
Piscicultura e, de departe, cea mai incitantă comedie dintre cele păstrate în Arhiva de filme a UNATC și realizate în perioada 1966-1971. Tudor Eliad, regizorul filmului, nu numai că își permite să tragă de o situație probabil reală (lipsa peștelui în magazinele vremii) în tot felul de direcții parodice, care mai de care mai absurde, dar în acest periplu trece – în nici zece minute – prin genuri diverse, făcând constant trimiteri la filme-cult din epocă („Reconstituirea” lui Pintilie sau documentarele în stil narativ produse în Studiourile „Alexandru Sahia”).

4 răspunsuri la “A fi sau a nu fi… (newsletter CINEPUB)”

    • Cu plăcere! O seamă de lucruri bune fac oamenii faini de la Cinepub, pentru cinefili. Cum sînt un iubitor și admirator al cinematografiei românești, nu am putut decât să rezonez.
      Le mulțumesc, pe această cale, pentru toate filmele de lung- și scurtmetraj urmărite, cu sprijinul lor, până acum… și de acum încolo. Vivat!

      Apreciat de 1 persoană

  1. Urmaresc de citiva ani CINEPUB, asa, cu intermitente, cind timpul si starea mi-o permite. Am vazut multe filme romanesti bune, surprinzator de bune, de care nu auzisem, care nu au facut „cariera” in cinematografe, filme care fac parte din „cultura romaneasca” cu adevarat. Ma bucura mult semnalul acesta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: