Astăzi despre | [ . ], [ ? ], [ ! ]
[ . ] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între propoziţii/ fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor enunţiative (afirmative sau negative). Exemple: Maria citeşte. Maria nu citeşte. „Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit prin sală, fulgera uşa cutremurată de spatele staţionarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu degetul prin aer un duşman nevăzut.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent) „Numai Helene m-a despăgubit; abia 15 ani, dar o blondă frumoasă – cred că o iubesc; nu acea iubire desăvârşită, cum mi-o imaginez, nu, căci lipseşte stima strictă – dar iubire totuşi — datorită amabilităţii ei, firii ei deschise şi naive, simpatiei ei pentru mine!” (Titu Maiorescu, Jurnal)
[ ? ] SEMNUL ÎNTREBĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/ frazelor interogative (afirmative sau negative). Exemple: – Unde mergi? – Nu ai învăţat? „- Dar tu ştii pentru ce loc e concurs, Ghiţă?” (I. L. Caragiale, Triumful talentului) „– Şi… nu te doare capul când citeşti?” (Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată)
[ ! ] SEMNUL EXCLAMĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/ frazelor exclamative sau imperative(afirmative sau negative). Se foloseşte şi după interjecţii sau vocative care exprimă stări afective. Exemple: – Ce frumoasă eşti! – Nu este adevărat! – Vino, băiatule! „ – Nu se poate, domnule director! V-aţi înşelat!” (I. L. Caragiale, Triumful talentului) „ – Ho,ho! Câţi pofteşti.” (I. Creangă, Ivan Turbincă)
VA URMA
(c) prof. Aida Ionela Ștefan
foto original: Pixabay
9 răspunsuri la “Învățând, vom ști #semneledepunctuație (1)”
Sunt necesare astfel de articole în blogosferă. Felicitări pentru inițiativă! 🙂
ApreciazăApreciază
mă bucur că găsești util demersul meu, Roxi. Te mai aștept! Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cartea Daath Blog și a comentat:
Foarte util articol si sper ca va fi o serie de articole publicate de Coltul Cultural! Sa ne amintim de gramatica limbii pe care o vorbim:
ApreciazăApreciază
mulțumesc din suflet pentru republicare și cele scrise! N-am apucat să-ți răspund mai devreme, prins în tot felul de treburi și trebușoare. Mă bucur că am preluat ideea ta-n zbor, eu găsisem materialul din vara trecută, când mă contram cu cinema pe niște idei despre mult păcătoasele virgule și excesul sau lipsa lor în texte. Și am zis, găsind acest material atât de clar și bine structurat – hai să dăm sfoară-n țară, să vadă cine vrea, să învețe cine dorește/nu știe. Personal, sînt omul care face exces de aplicația DEX și caută să se verifice mereu. Nu zic că fac ceva extraordinar, dar prins în acest „mood” sau „mode de vivre” (sîc) sînt interesat de tot ce e pe subiect. Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim, dar mulți nu o prea știm 🙂 Voi continua seria și voi include și sugestia ta, scrierea cu doi sau trei de „i”. Mulțumesc încă o dată, Daniela!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Slava Domnului! Exact asta aveam de gind sa fac si eu, dar gindul si timpul meu nu stau neaparat in aceeasi tabara! Felicitari, Mihai! Te rog, continua! Si, te mai rog ceva: cauta si posteaza si cum se scriu corect verbele si substantivele care se termina in „i” (cred ca e vreo noua moda de scriere cu multi de i) si de ce forma corecta este dintr-odata si nu dintr-o data. E atit de simplu. „o data” e numeral, pe cind locutiunea adverbiala dintr-odata este formata din prepozitia dintre si adverbul odata. Altfel spus, daca inlocuim cu deodata, imaginati-va cum ar fi sa scrieti de-o data. A, da, si mai e ceva des intilnit: punctele de suspensie folosite oricind, oricum.
ApreciazăApreciază
[…] prima parte AICI […]
ApreciazăApreciază
[…] prima parte, AICI […]
ApreciazăApreciază
[…] prima parte, AICI […]
ApreciazăApreciază