Învățând, vom ști #semneledepunctuație (1)

Astăzi despre | [ . ], [ ? ], [ ! ]

---

[ . ] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între propoziţii/ fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor enunţiative (afirmative sau negative). Exemple: Maria citeşte. Maria nu citeşte. „Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit prin sală, fulgera uşa cutremurată de spatele staţionarilor pe culoar, se aprindea, vocifera, decapita cu degetul prin aer un duşman nevăzut.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent) „Numai Helene m-a despăgubit; abia 15 ani, dar o blondă frumoasă – cred că o iubesc; nu acea iubire desăvârşită, cum mi-o imaginez, nu, căci lipseşte stima strictă – dar iubire totuşi — datorită amabilităţii ei, firii ei deschise şi naive, simpatiei ei pentru mine!” (Titu Maiorescu, Jurnal)

[ ? ] SEMNUL ÎNTREBĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/ frazelor interogative (afirmative sau negative). Exemple: – Unde mergi? – Nu ai învăţat? „- Dar tu ştii pentru ce loc e concurs, Ghiţă?” (I. L. Caragiale, Triumful talentului) „– Şi… nu te doare capul când citeşti?” (Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată)

[ ! ] SEMNUL EXCLAMĂRII este semnul grafic de punctuaţie care marchează intonaţia propoziţiilor/ frazelor exclamative sau imperative(afirmative sau negative). Se foloseşte şi după interjecţii sau vocative care exprimă stări afective. Exemple: – Ce frumoasă eşti! – Nu este adevărat! – Vino, băiatule! „ – Nu se poate, domnule director! V-aţi înşelat!” (I. L. Caragiale, Triumful talentului) „ – Ho,ho! Câţi pofteşti.” (I. Creangă, Ivan Turbincă)

VA URMA

(c) prof. Aida Ionela Ștefan

sursa

foto original: Pixabay