Învățând, vom ști (5) #isauiisauiii

Litera i are mai multe valori, între care notarea vocalei [i] se opune tuturor celorlalte prin capacitatea acesteia de a forma silabă: in, zi, mină. Valorile nevocaliceși nesilabice ale literei i sînt următoarele:

  • semiconsoană[ĭ], ca element al unui diftong ascendent (de exemplu: iarbiată) sau descendent (de exemplu: aimai);
  • -i șoptit [ʲ], după consoane, numai la sfîrșit de cuvînt (de exemplu: adunibuniaceșticiteștiarimariorivineri) și în compusele cu cîteși– (cîteșitrei etc.), cîți (cîțiva), oareși-(oareșicum etc.), ori (oricumorișicine etc.);
  • literă ajutătoare, uneori, în combinațiile cigichighi aflate la sfîrșit de cuvînt (de exemplu: decilargiunchiunghi) sau urmate de o vocală (ciulingiuvaierchiulghiul etc.), mai rar de o consoană (în compuse: nicicumnicidecumcincisprezececincizeci și în nume proprii: Pecica).


Valorile multiple ale literei i creează condiții de existență a unor cuvinte omografe care nu sînt omofone; de exemplu: albi vb. – albi adj. m. pl.; deși conjcț. – deși adj. m. pl.; căi vb. – căi s. pl.; roi vb. – roi s. sg.; ia s. f. art. (< ie) – ia vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la lua); mici vb. – mici adj. pl.; ochi vb. – ochi s. sg. și pl.


Ele sînt sursa unor greșeli de lectură la cuvinte necunoscute – nume proprii, cuvinte rare (învechite, regionale sau, dimpotrivă, neologisme). Este cazul confuziei între cuvinte ca vier bisilabic și vier monosilabic (vezi și IV 2) sau al lecturii greșite a antroponimului Mavrogheni (cu o silabă în minus: trei silabe în loc de patru); a toponimului Pecica (cu o silabă în plus: trei silabe în loc de două) ori a variantei învechite vecinic (cu o silabă în plus: trei silabe în loc de două, ca în actualul veșnic). Confuzia între valorile literei i poate fi asociată cu locul diferit al accentului sau/și cu valorile literei u; este cazul confuziei exploatate de Caragiale – în lectura lui Ipingescu din O noapte furtunoasă – între omografele sufragiu (= sufragiu „vot” și sufragiu „cel care servește la masă”). Secvența grafică iu, cu patru corespondențe fonetice [í-u], [i-u], [iŭ] și [ĭu], oferă terenul cel mai favorabil variației atît la cuvinte comune (de exemplu: fotoliu, pronunțat cu [li-u] sau [liŭ] în loc de [lĭu]; martiriu, pronunțat greșit [martiríŭ] în loc de [martírĭu]; piuneză, pronunțat greșit [pi-u] și chiar [pi-o] în loc de [pĭu], ca și biuretă), cît mai ales la nume de familie (nume terminate originar în [ĭu] neaccentuat sînt pronunțate cu [í-u] sau [íŭ]: BoieriuMorariu). Unele foste greșeli s-au impus; este cazul lui meniu [meníŭ] și al unor pronunțări greșite însușite de purtătorii unor nume de familie ca Morariu.


Sesizînd deosebirea acustică dintre i nevocalic și i vocalic, unii scriu greșit vocala [i] cu doi i, ca o soluție de marcare a caracterului silabic: de exemplu, Arghezii, în loc de Argheziconfetii în loc de confeti, el venii în loc de veni și, mai des, noștrii și voștrii în loc de noștrivoștri.

VA URMA

(c) Mioara Avram

sursa

restul episoadelor AICI

foto original: Pixabay

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: