Citatul de duminică (51): „Se zguduie pământul…”

Supraveghetorul o privi cu duioșie. Sora lui, Arva, era singura lături de care regăsea acele momente neașteptate, bruște, dar încântătoare, în care i se părea că, în străfundurile necunoscutului, mai existau unele energii necesare pentru salvarea oamenilor.
Fata exclamă cu un surâs reținut:
-Vremea e frumoasă, Targ… Plantele sunt fericite!
Trase în piept mireasma încurajatoare degajată de carnea verde a frunzelor, cu focul negru al ochilor strălucind. Trei păsări planară pe deasupra arborilor, apoi coborâră în picaj spre marginea platformei. Erau de mărimea anticilor condori, cu forme la fel de pure ca ale femeilor frumoase; aveau aripi imense, argintii, cu reflexe de ametist și vârfurile bătând în violet. Capetele le erau mari, ciocurile foarte scurte, foarte suple, roșii ca niște buze; iar expresia din ochii lor se apropia mult de cea umană. Una dintre zburătoare, ridicând capul, emise un șir se sunete articulate; Targ, neliniștit, luă mâna Arvei.
-Ai înțeles?! întrebă el. Se zguduie pământul…

(fragment din volumul Moartea pământului, J.H. Rosny Aîné, editura Herg Benet, București, 2019, p.8)

 

foto: Herg Benet

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: