Învățând, vom ști (7) #isauiisauiii

La pluralul substantivelor și adjectivelor masculine terminate la singular în consoană + r sau l + u (de tipul arbitruastrucafrucodru, cuscru, litru, membru, metru, ministru, socru, respectiv acru, albastru, aspru, negru, amplu, dublu, multiplu, simplu, suplu) se fac, poate, cele mai multe confuzii între formele articulate și cele nearticulate întrucît aici distincția este mai puțin clară în pronunțare, numărul de silabe fiind același. În scris cele două serii de forme trebuie marcate deosebit: nearticulat membri – articulat membrii, ca și elevi  elevii. Grafii ca acești/unii/doi membrii, toți/amîndoi membri, membri comisiei, ochi/ochii albaștrii sau albaștri tăi ochi sînt greșite prin neconcordanța formelor în i sau ii cu contextele în care apar (se scrie corect acești/unii/doi membritoți/amîndoi membriimembrii comisiei, ochi/ochii albaștri, albaștrii tăi ochi).

Scrierea cu un i în plus apare frecvent și la pronumele și adjectivele posesive cu structură fonetică asemănătoare (ainoștri, (aivoștri (scrise greșit noștriivoștrii). De reținut că posesivele nu sînt articulabile cu articolul enclitic și în consecință nu trebuie să aibă niciodată doi i, după cum nu au nici -l la singular. De asemenea se fac numeroase confuzii între formele articulate și cele nearticulate la pluralul substantivelor și adjectivelor masculine terminate în –iu, al substantivului copil și al adjectivului roșu. Grafii ca acești/unii/doi copiii (în loc de copii), toți/amîndoi copii (în loc de copiii), fii mei (în loc de fiii), părinții propri (înloc de proprii) și proprii – sau chiar propri – părinți (în loc de propriii) nu respectă condițiile elementare ale concordanței formelor morfologice cu contextul sintactic. Scrierea articolului i este obligatorie în toate situațiile, inclusiv atunci cînd avem a face cu un substantiv sau adjectiv la care se atașează o formă pronominală conjunctă de dativ, de exemplu: în ochii-mi, propriii-mi fii, sau cînd se produc contrageri accidentale de tipul ochii-aceiaCopiii-ar mînca; în asemenea situații după cratimă poate apărea și un al patrulea i, complet inexistent în pronunțare: propriii-i fii.

O situație aparte este aceea a îmbinărilor de tipul nevesti-sii, în care articularea este marcată, pentru întregul grup nominal, la adjectivul posesiv conjunct.

La verb cele mai multe greșeli de scriere se întîlnesc la formele monosilabice ale verbelor cu mare frecvență a fia scriea ști, a ține și a veni. Grafia scri nu are nici o acoperire în limba literară (ea poate nota numai o variantă regională de infinitiv, nu și persoana a 2-a sg. ind. și conj. prez., care se notează scrii). Grafiile ți și vi nu sînt corecte decît pentru formele pronominale de dativ, nu și pentru formele verbale țiivii. Grafia ști este corectă pentru infinitiv (a ști) și pentru formele compuse cu el (voi știaș știnu ști), dar este incorectă pentru persoana a 2-a sg. a prezentului indicativ și conjunctiv: corect se scrie să știi (nu să ști). Tot astfel, grafia fi este corectă pentru infinitiv (a fi) și pentru multele forme compuse cu el (voi fiaș finu fiva fi aflat, ar fi aflat, să fi aflat, va fi aflînd, a fi aflat), dar incorectă pentru persoana a 2-a singular a conjunctivului prezent și a imperativului pozitiv, la care corectă este scrierea cu doi i: atenție deci la distincțiile dintre să fii sănătos (conjunctiv prezent) și să fi mers (conjunctiv perfect), chiar să fii lăudat (conjunctiv prezent diateza pasivă) și să fi lăudat (conjunctiv perfect diateza activă), precum și dintre fii vesel! (imperativ pozitiv) și nu fi trist! (imperativ negativ).

La persoana 1 și a 2-a singular a prezentului indicativ și conjunctiv se produc greșeli de scriere, relativ rar, cu un i în minus la verbele de conjugarea I cu tema în i vocală (apropizgîri și, mai ales, înjunghi în loc de apropii, zgîrii, înjunghii). Mai des apare greșeala inversă, scrierea cu un i în plus, la persoana a 2-a singular a prezentului indicativ și conjunctiv la verbele aflaintrasuflaumblaumflaumple; corect se scrie afli, intri (nu aflii, intrii etc.). Se greșește de asemenea la scrierea formelor de perfect simplu, puțin familiare celor mai mulți vorbitori. Greșelile afectează, la conjugarea a IV-a, distincția dintre persoana 1 sg. și a 3-a sg. (aceasta din urmă egală cu infinitivul); se scrie corect eu sosii, dar el sosi (și a sosi), eu mă sfiii, dar el se sfii (și a se sfii).

La formele nearticulate de plural și de genitiv-dativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine greșelile de (pronunțare și) scriere duc la confuzia unor tipuri morfologice. Grafii ca rochiunghi și, invers, mingii, ridichii nu sînt literare; mai mult, ele nu au acoperire fonetică decît prin raportare la variantele neliterare de nominativ-acuzativ singular rocheunghe, respectiv mingieridichie (vezișiIV 2 b). Grafia roși este literară pentru m. pl. de la participiul ros; ea corespunde unei realități fonetice și cînd notează varianta învechită și regională de m. pl. a adjectivului roșu (m. sg. roș, f. sg. roșă, pl. roșe), nu însă și cînd reprezintă o încercare de notare a formei literare de pl. a acestui adjectiv sau pluralului substantivului roșie.

VA URMA

(c) Mioara Avram

sursa

restul episoadelor AICI

foto original: Pixabay

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: