Poemul de duminică (17): Scorbură

să nu te miri: îmi place
când te simți stingher
și mă cauți ca pe trupul de copac
ce plutește pe marea hăituielilor…
el are o scorbură pentru noi doi
ne ascundem acolo și ne zâmbim
trup de copac
trup de tine
trup de mine
în zbuciumul valului pururi sălbatic
neștiutor de a noastră complicitate…
acum mă aflu pe linia închipuită
a orizontului
și marea e sub mine
dau explicații contradictorii
mă-mpleticesc în limitele pielii
interpretez la violoncel
un zâmbet de un azur claustrofob
ți-l voi prezenta sărat
într-un négligé transparent
să nu te miri: 
nu te voi trăda
nici nu te voi cunoaște vreodată
doar voi fugi uneori
să-mi adun uitările
să le fac snop de coarde
să mi le ciupești una câte una 
la balul deosebirilor 
flagrante ce unesc într-atât…
existența ta mă transpare…

 

(poem din volumul Alt condițional/Un autre conditionnel, Anica Andrei-Fraschini, editura Pim, Iași, 2020, pp.31-32)

 

2 răspunsuri la “Poemul de duminică (17): Scorbură”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: