Valer nu păstrase nicio amintire plăcută de la ședințele de terapie din cabinetul psihologului liceului. Încolţit de frici și de îndoieli, Valer prezenta toate simptomele unui adolescent rebel tipic. După ce bunică-sa îl dezamăgise în ziua aceea când o spionase, Valer se schimbase tot mai tare. Abia făcea cunoștință cu adolescența, era tot mai furios, refuza să mai vorbească cu părinții, de intrat în casa Milicăi nici nu se punea problema, iar la toate acele ieșiri oferea un singur răspuns: tăcerea. Pe-atunci era prea mândru ca să recunoască ce probleme are. Una peste alta, știindu-l sărac și crescut de bunici, unii băieți de la liceu începuseră să râdă de el. Dar Valer nu mai băga capul în pământ, ca altădată. Le dădea ce merita, cel puțin așa credea. Se încăiera cu ei până se sleia de putere… de durere.
Din cauza îndesirii acestor episoade, directorul școlii l-a constrâns pe tânăr…
Vezi articolul original 686 de cuvinte mai mult
Colțul Cultural 