Tinerețe fără bătrânețe

autor: (c) Anica Andrei-Fraschini

         Îmi vin în minte perioade din copilărie, adolescență, tinerețe. Toate s-au petrecut în regimul politic anterior… Aveam 32 și ceva de ani la „revoluția de catifea”. Hai să zicem că eram foarte tânără, cum, de altfel, și azi sunt tânără, nu-i așa? Dar la 35 de ani nu-mi mai găseam de lucru, din cauza vârstei… La 40, nici atât!

        Am continuat activitatea în ce mai rămăsese din industria românească după privatizare și instaurarea interesului unic, al administratorilor, de a-și umple propriile buzunare. Adică am lucrat cu seriozitate și dăruire, pentru salarii modeste și întârziate la plată, până când nu am mai fost deloc plătită, ca mulți alți angajați, și, când s-a trecut la disponibilizări, m-am înscris pe listă, la sfârșitul lui 2009. Salariile compensatorii nu au venit nici până în ziua de azi… Întreprinderea s-a stins, prin „grija” celor ce s-au succedat la conducere, iar unii „aleși” au profitat de ea, până în ultima secundă…

        Am plecat în străinătate, am avut experiențe interesante, de care am avut nevoie pentru a ști ce înseamnă „Occidentul” și muncile pe care le puteau face româncele pe-acolo… La 50-55 de ani, probabil că numai vârfurile intelectualității se mai pot instala în țările dezvoltate, pentru a face performanțe și a fi retribuite convenabil. Sau ține de șansă. În ce mă privește, am un intelect bun, nimic epatant. Cât despre șansă, a știut și știe Cel de Sus ce să-mi dea. În străinătate, am reușit să mă consolidez interior. Viața mea a căpătat contur ferm și stabilitate. Am fost și sunt mulțumită.

        Am revenit în țară la 60 de ani, m-am pensionat. Am depus candidaturi online peste tot unde apărea ceva potrivit competențelor și experienței mele profesionale. Simțeam, știam că pot continua activitatea, nu mă consideram deloc în stare să adopt statutul de pensionară. Eram convinsă că pot dărui din priceperea mea și aveam nevoie de satisfacție profesională și materială. Cuantumul pensiei nu reflecta ce eram. În primăvara lui 2019, am depus candidatura la Amazon, pe LinkedIn, pentru ADS (Alexa Data Services), cu limba franceză. Engleza se subînțelege, peste tot.

          Nu-mi făceam speranțe, pentru că aveam deja ceva candidaturi la activ, prin alte sectoare, care se terminaseră fără răspuns sau cu o singură abordare din partea unei agenții de recrutare, care nu dusese la nimic. Prin iunie, însă, am fost sunată de reprezentanta recrutorului de la Iași și am fost supusă unui micro-interviu telefonic. Am întrebat cum de nu sperie anii mei și mi s-a spus că criteriul „vârstă” nu există. Deja, îmi creștea încrederea. Dar n-a fost să fie atunci…

          Am recăzut în resemnare. Nu mai credeam în șansă și totuși, în 2020, în iunie, am fost apelată de aceeași voce de la agenția de recrutare. Avea toate datele mele. M-a trimis în linie dreaptă, virtuală, spre resursele umane din Luxembourg. Am expediat pe mail ce copii de acte erau necesare, plus recomandările pe care le-am solicitat de la foști angajatori, apoi am avut schimburi de mail-uri și interviul în engleză cu Stephanie, iar normalitatea și consistența dialogului mi-au dat un sentiment superb. Am așteptat până când mi s-a verificat „background”-ul de către firma specializată în acest scop. Totul a durat vreo două luni în care oscilam între încredere zdravănă și un calm absolut, ca un fel de „fie ce-o fi!” Într-o bună zi, am primit OK-ul. Eram angajată. Au urmat vizita medicală la Regina Maria, contractul cu semnătură electronică și salutul internautic cu Andrei, un șef de milioane.

foto: Pexels

           Lucrez de acasă, online, la Amazon, cu norma întreagă, din 3 august 2020, și am bucuria deplină a unei activități foarte interesante – deja al doilea proiect, a unui colectiv de tineri inteligenți și simpatici, în frunte cu managerul Horațiu, a unei atmosfere de o umanitate la cote remarcabile. Am tras concluzia că am acum, în faza de bunică, satisfacția profesională pe care am visat-o, valorizarea și recunoașterea pe care le meritam demult. Familia mea e mândră de mine.

            Am dreptate să mă simt tânără? Aplauze pentru Amazon, care știe să folosească mințile în stare de a livra rezultate, indiferent de vârstă. Ăsta e contextul mondial actual, multinaționalele se extind și se pricep să recruteze în lumea largă. Iar pentru mine, pandemia a venit cu plus. Voi fi activă cât voi fi în stare și va fi nevoie de mine. Doamne-ajută, sănătate !

apărut inițial în revista „AC” nr.12

2 răspunsuri la “Tinerețe fără bătrânețe”

  1. AAF spune:

    Îți mulțumesc mult, Mihai, pentru că ai considerat rândurile mele demne de a fi împărtășite și aici! Te apreciez și te felicit pentru seriozitatea cu care te ocupi de acest blog, pentru consistența și diversitatea articolelor. Îmbrățișări prietenești, urări de bine și frumos!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: