Cuvântul „convulsiv”, folosit pentru a descrie frumusețea, singura, după mine, care trebuie slujită, și-ar pierde-n ochii mei întregul înțeles dacă ne referim la mișcare, și nu la precisa expirare a frumuseții înseși. Nu putem avea frumusețe – frumusețe-convulsivă-, sînt eu de părere, decît în raport reciproc dintre obiectul în mișcare și același obiect în repaus. Îmi pare rău că nu am reușit să ofer, drept complement ilustrativ al acestui text, fotografia unei locomotive de mare gabarit, abandonată de ani delirului pădurii virgine. Dincolo de faptul că dorința de-a vedea așa ceva e însoțită de multă vreme, în ce mă privește, de-o exaltare aparte, pare-mi-se că aspectul indiscutabil magic al acestui monument al victoriei și-al dezastrului, mai mult decît orice-altceva, ar fi fost de natură să fixeze ideile…
(fragment din volumul Iubirea nebună, André Breton, editura Polirom, Iași, 2019, pp.14-15)