Zborul frânt al unui destin [In memoriam Pavel Dan] (II)

autori: STelu Pop & Diana Elena Bănete

publicat inițial în revista „AC” nr.12

George Călinescu îi acordă o coloană în „Istoria sa”, iar Ion Chinezu îl editează în 1943, în 1944, apoi în 1956 şi 1960.  Cornel Regman îl editează în 1965, iar Sergiu Pavel Dan îi publică Jurnalul” în 1974.

În „Jurnal”, Pavel Dan se confesează:

„Toată viaţa am dorit să scriu o nuvelă, un roman chiar, în care să pun tot ce simte sufletul meu, toată melancolia adâncă şi acolo aş fi pus ceva şi din bâzâitul insectelor.”

„Şi-mi vine să le scriu. Să prind toată lumea, tot aerul, toate firele de iarbă de pe ţinţirim, într-o operă care să miroasă a primăvară, a flori, a fum de băligar, a vis şi a fericire”.

„Sufletul meu e plin de Ardeal. Simt cum mă înconjoară simţiri noi, visurile îşi iau zborul unul după altul, simt că mă înalţ, simt că plutesc deasupra lumii, simt că sunt poet. Sunt fericit”.

„Fiecare frunză, fiecare floare şi fiecare colţ din sufletul omenesc trebuie cântat.”

Monica Lazăr, Ion Vlad, Constantin Cubleşan au semnat monografii despre Pavel Dan. Nicolae Balotă îl vede un rapsod al Câmpiei Ardelene, dar şi un judecător lucid al acesteia. Istoriile literare, de la sfârşitul secolului XX, îi acordă atenţie specială, mari critici literari și scriitori vorbesc la superlativ despre opera lui Pavel Dan: Radu Brateș, Ion Breazu, Teodor Murășanu, Octav Șuluțiu, Aurel Podaru, Ion Rotaru, Alexandru Piru, Ion Negoiţescu, Marian Popa, Nicolae Manolescu, Ștefan Augustin Doinaș…

Lucrările sale au fost traduse în limbile: franceză(de Gabrielle Catorini şi Eugen Ionesco), în maghiară, rusă, germană și în engleză.

“În vara lui 1991, când am lucrat în zona confluenţei Târnavelor, în Blaj treceam adesea pe o stradă ce cobora spre Târnava şi la începutul căreia, pe partea stângă se afla o casă simplă, sătească, fără etaj deci, pe al cărei perete dinspre stradă vedeam placa memorială a lui Pavel Dan. O priveam cu jale nevindecată, gândindu-mă la nedreapta secerare a unui destin de posibil mare scriitor. Mă gândeam că nici Rebreanu, cu 20 de ani mai vârstnic, nu dăduse până la vârsta de 30 de ani decât volumul de proze scurte „Frământări”, iar romanul „Ion” abia la 35 de ani. Pavel Dan, spre paguba literelor româneşti, scos din joc de mâna maşteră a destinului, înainte să-şi fi scris Opera…” (3)

Talentul său a fost asemănat cu cel al scriitorilor Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu și Ioan Slavici.

3- Monica Lazăr, Pavel Dan, Editura pentru Literatură, București, 1967 

prima parte AICI

VA URMA                                                                                                     

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: