V-am rămas dator cu o poveste, așa-i? Da, ținând cont că ultima postare pe acest blog a fost cea în care anunțam cu bucurie și emoție ce prefiguram că avea să se întâmple joi, 24 iunie la Grădina Bis Teatru și, iată, a trecut aproape o săptămână de când s-a petrecut frumosul eveniment al editurii Cartea Daath. Așa sînt eu, simt nevoia să mă adun, să mă las descărcat de emoții picătură cu picătură, până ce se desfundă conducta cu bucurii pentru a le deșărta în postări ca aceasta. Ce-i drept, eram înfundat cu încântare, cu împlinire, nu doar cu bucurie. Zic „eram” pentru că, întors la cotidian, sentimentele încercate atunci s-au sublimat, au devenit un frumos parfum cu care mă dau pe suflet când mă simt deznădăjduit.
Spuneam în postarea anterioară că nu am mai avut niciodată o lansare (așa cum scrie la carte) la Sibiu, orașul meu natal. Ceea ce nu-mi închipuiam era că prima lansare de la Sibiu le va eclipsa pe toate celelalte la un loc. Nu vreau să fiu nedrept, sigur că fiecare loc a avut parte de propria sa emoție, de doza de bucurie, a însemnat ceva, comparațiile nu-și au locul, dar un asemenea dar, rar mi-a fost dat să primesc. Și nu vorbesc doar de tripla lansare a volumelor După ani și ani (Adrian Ordean), Noi în secolul 21, vol.3 (Teodora & Antonia Isdrailă) și La capătul șoaptelor (Mihai Cotea), ci și de cele trei zile pline de frumos, din cadrul festivalului Hermannstadtfest.
Inutil să mai spun că am cunoscut o grămadă de oameni faini. Atât persoane pe care le știam doar din mediul online, Daniela Marin, cu care am avut cele mai multe întâlniri în mediul virtual și cu care colaborez frumos de câțiva ani încoace la diverse proiecte ale editurii Cartea Daath; mai apoi am avut bucuria și onoarea să-l cunosc în persoană pe renumitul muzician Adrian Ordean (care e președintele juriului festivalului Hermannstadtfest), sibian și domnia sa, pe cele două tinere talentate, autoarele volumului 3, colecția Noi în secolul 21, surorile Isdrailă – Antonia și Teodora; pe Bogdan Sărătean, pe care l-am remarcat cu ani în urmă, prin facultate, pe când era la TNRS, cu one-man show-ul De hălăduială, el fiind și mentorul, creatorul și sufletul companiei independente BIS Teatru (Asociația Culturală BIS); Lulu, pe care o știam tot din mediul online, organizatoarea evenimentului de care vă spun. Alături de ei, toți invitații celor patru autori, cei patru actori care ne-au încântat cu interpretarea fragmentelor din volumele lansate și frumoasa conexiune care s-a creat între inimi.
Dintotdeauna mi-am dorit ca fragmente din operele mele să fie interpretate de actori pe o scenă, nu vă mint. Cum nu se putea mai fain, lucrul acesta a avut loc chiar la Sibiu. Sentimentul? Sentimentul meu? Greu de reprodus în cuvinte. Un sentiment de măgulire, o locuire a cântecului iubirii care te copleșește… ceva aparte. Dulce și amuzant deopotrivă, la fel ca fragmentele recitate de Dumitru Stegărescu, actorul care a interpretat părticele din romanul meu.
De ce mi-am intitulat acest articol „Exerciții de viață”? Pentru că exact asta am exersat acolo, de fapt. Ne-am dat voie, ne-am întâlnit, ne-am ascultat, ne-am făcut curaj să vorbim despre ce simțim, ne-am dat voie să fim spontani, să avem emoții, să ne poticnim sau ne-am dat frâu liber talentului și inspirației de moment. Da, toate acestea s-au întâmplat în acea joi și cred că aceasta e cea mai valoroasă moștenire a acelor momente. Exerciții de normalitate, până la urmă. Asta am simțit eu zilele trecute, că mi-am exersat acea normalitate, așa cum o văd eu, nebunesc de frumoasă și șuie, dar atât de necesară în mijlocul incoerenței lumii din jur. Nu degeaba s-a numit evenimentul, per ansamblu, Un exercițiu de coerență.
În urma celor câteva ore din cadrul întâlnirii de atunci s-a scris un frumos articol și-n presa locală, iar despre ce s-a întâmplat la Hermannstadtfest, mi se pare că cel mai frumos a scris însăși Daniela Marin – jurat, în acest an, al secțiunii remember, unde au fost omagiați mai mulți artiști de valoare ai țării noastre, care s-au mutat la îngeri, și voi începe enumerarea acestora chiar cu Ioan Gyuri Pascu, care anul acesta ar fi împlinit 60 de ani. Alți artiști omagiați au fost Laura Stoica, Aurelian Andreescu, Temistocle Popa.
N-am făcut nicio poză în joia lansării, eram prea ocupat să absorb tot ceea ce era, prea plin de emoție, dar vă las o poză care a circulat și pe Facebook, realizată de buna mea prietenă Carmen și, totodată, prima cititoare a cărților și creațiilor mele. Despre ce a fost acolo, la BIS Teatru, mai exact, vă veți putea bucura cât de curând, când voi reveni cu un montaj al filmării evenimentului. Până atunci, vă las cu un gând de bine. Să vă fie sufletul cântec de drag!
6 răspunsuri la “Exerciții de viață”
Frumos, frumos, chiar frumos!
ApreciazăApreciază
mulțumim tare! Așa a și fost. Frumos, frumos!
ApreciazăApreciază
Mă bucur că o astfel de lansare ți-a adus la rampă talentul creativ. BRAVOS!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare îți mulțumesc, Stelu! A fost, înainte de toate, un moment aparte, un prilej spre creștere, au fost reîntâlniri frumoase sau întâlniri în premieră, revelatoare, o experiență minunată. 🙂 O voi păstra în suflet multă vreme
ApreciazăApreciază
[…] despre impresiile autorului, şi le-a exprimat deja în blogul său din care extrag un singur fragment, restul poate fi citit accesând link-ul din spatele cuvintelor […]
ApreciazăApreciază
[…] Hermannstadtfest voiam să ascult mai mult decât o făcusem până atunci. Și-am început să iau la puricat […]
ApreciazăApreciază