Emil Cioran – 10 afurisenii filosofice

  1. Compatrioţii mei au geniul superlativului. Îţi trântesc un compliment de pe urma căruia nu-ţi mai revii…
  2.  Daca ar fi cu putință sa ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc.
  3. Cel care vorbeşte în numele celorlalţi e totdeauna impostor. Politicienii, reformatorii şi toţi cei care invocă un pretext colectiv sunt nişte trişori.
  4.  Dacă ne-am putea mărgini să privim! Din nenorocire, ne încăpăţânăm să înţelegem.
  5. Părăsirea, abandonul etc. – dacă aceste stări nu ar juca un rol atât de important în mistică, nu aş fi fost atras de ea niciodată. Dacă o iubesc, e pentru că în ea îmi regăsesc rănile.
sursa: icr.ro

6. Teologia n-a mai păstrat pentru Dumnezeu decât respectul majusculei.

7. Cu cât ești mai normal, cu atât ești mai departe de adevăr și mai aproape de viață.

8. Prefer să fiu ultimul om dacă a fi om înseamnă să fii ca ceilalţi.

9.Toate lacrimile neplânse mi s-au vărsat în sânge. Şi eu nu m-am născut pentru atâtea mări şi nici pentru atâta amar.

10. Cu cât cunoști un om mai bine și mai mult, cu atât ești mai aproape de o fatală despărțire de el.

sursa: radioresita.ro

Un răspuns la “Emil Cioran – 10 afurisenii filosofice”

  1. Nautilus spune:

    Cu observația că nu a cunoscut cu adevărat teologia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: