îți amintești
eram lumini de amurg oglindite în lac
se topise cerul peste noi
valurile reverberau note de pian
și dansam desculți în iarba
nu râde
cum adică nu erai tu
recunosc mi-e dor de cel de atunci…
gata de plecare
te foiești stingher
iarna aruncă bulgări
de tăceri între noi
mi-e lene să vorbesc fără sens
închide cerul toamnei peste mine
dacă pleci
autor: Any Tudoran
in memoriam
2 răspunsuri la “mi-e dor de cel de atunci”
Un poem nostalgic și frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e. Are tot ce-i trebuie.
A fost dragoste la prima vedere așa că l-am publicat numaidecât. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană