29.7

Emanuel Pope

Campurile astea de mlastini si carbune,
prin care ne plimbam zilnic,
sunt un fel de zona a lui Tarkovski
din Calauza,
aparent nu vietuieste nimic acolo,
intre culorile de negru-abundent si verde cu putin ocru printre,
doar pasari si tufe mici,
iar potecile sunt un zigzag,
de baltoace mari si mici
prin ochiul carora,
trec in viteza nouri mari
in drumul lor spre munti
…si atat.
Doar sentimentul libertatii este mai mare, mai tumultos
si mai deplin aici
decat oriunde.

Vezi articolul original

Un răspuns la “29.7”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: