9 minuni scrise de Khalil Gibran

1. De vă face dragostea semn, nu pregetați a-i da ascultare. Și a o urma

Măcar că potecile sale sunt povârnite și aspre

Iar de vă învăluie cu aripile ei, nu vă ridicați împotrivă

Chiar dacă spada ascunsă în veștmintele ei ar putea să rănească

Iar de vă vorbește, dați crezare cuvintelor ei

Chiar dacă glasul său v-ar țăndări visele

Precum crivețele din nord vă culcă grădinile la pământ

Căci prin aceeași iubire care vă este coroană, veți fi dat răstignirii

Iar dragostea căreia-i dați crezare, este și dragostea care trădează

Dragostea se înalță până la voi, dezmierdându-vă crengile și mlădițele care se ridică spre soare

Dar se coboară și la rădăcinile voastre, smulgându-le din pământ

2. Dați-vă unul altuia inimile, dar nu le luați spre a le păstra pentru voi, căci numai viața poate să păstreze inimile și să ia aminte la ele.

3. Atunci când dărui ceva, dai doar o măruntă parte din ceea ce ai, dar dania ta nimic nu va prețui dacă nu este, mai înainte de toate, părticică din sufletul tău. Căci ce preț poate să aibă averea ta? Și ce sunt agoniselile voastre altceva decât lucruri pe care le adunați, păstrându-le temători de neștiutul zilei de mâine?

4. Și când vei rupe ciorchinele din jordia viei tale, la vreme de toamnă, ducându-l să fie zdrobit în vin, să îi spui: „Și eu sunt strugure, ca și tine, roadele mele vor fi puse la storcătoare și voi fi pus, precum vinul cel nou, în întunericul pivniței”.

5. Bucuria voastră este o tristețe vrăjită, căci fântâna din care beți apa râsului și a veseliei vi s-a umplut cu sarea fierbinte a lacrimilor vărsate.

6. Vouă, oamenilor, vă place mult să vă născociți pentru voi o mulțime de legi.

Dar vă place și mai mult, încă, să le batjocoriți și să le călcați în picioare.

Căci, întru aceasta, sunteți aidoma copiilor care se zbenguie pe țărmul mării, migălind din nisip frumoase castele și dărâmându-le numaidecât cu mare râset și veselie.

Iar valurile mării aduc alte valuri de nisip la mal și, văzându-vă cum împrăștiați, cu veselie, turnurile clădite cu trudă, marea își râde de voi, căci marea râde întotdeauna împreună cu cei naivi și nevinovați.

7. Adevăr vă grăiesc vouă că toate lucrurile din care este alcătuită ființa voastră se mișcă în voi înlănțuite unul de altul într-o neîncetată alăturare de jumătăți: ceea ce doriți și ceea ce vă înspăimântă, ceea ce vă atrage și ceea ce nu vă place, dorința de a atinge un țel și ispita de a o lua la fugă.

Și toate acestea freamătă înlăuntrul vostru precum luminile și precum umbrele.

8. Prietenul este trebuința căreia i s-a aflat un răspuns,

El este ogorul în care ați semănat iubirea și ale cărui roade le culegeți cu recunoștință,

Este masa la care ospătați și soba care vă dă căldură,

Căci la el veniți să vă astâmpărați foamea și să aflați odihna și pacea.

9. Noi suntem grăunțe ale unei plante ciudate și tainice și, asemenea semințelor, nu ne aflăm încolțirea, îmbobocirea și creșterea decât în bătaia vântului care ne poartă și ne risipește pe fața acestui pământ.

Ordinea citatelor e aleatorie.

Extrase din volumul „Profetul”, Khalil Gibran, editura Proema, Baia Mare, 2021

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: