@ poșta redacției
„Margini” construiește un univers liric-emoțional pe care îl suprapune unei realități pustiite. Un scurtmetraj ce amintește stilistic de filmele cineastei belgiene Chantal Ackerman. Deopotrivă poetic și cotidian, filmul se opune unei citiri literale (explicative) în favoarea unei citiri fluide.
Examinarea succesiunii imaginilor ca atare nu aduce cu sine foarte multe. O tânără petrece timp singură în casă, își face patul, spală pe jos, mută mobilă, face baie. Filmul nu caută să ofere nici catharsis și nici o teză. Suntem lăsați să privim, să ascultăm și să ne cufundăm în fluxul conștiinței protagonistei, care crește în intensitate sigur dar subtil, ca un dop de șampanie gata să sară.
Decizia regizorului de a înfățișa protagonista îndeplinind sarcini banale subliniază liniștea vieții de zi cu zi și solicită privitorului să se confrunte cu ea. În același timp, banalitatea aparentă a acțiunilor reprezentate, lipsa unei povești convenționale, cadrele lungi, sunt transformate de suprastratul tematic în materie audio-vizuală densă. Pe măsură ce atmosfera contemplativă se transpune într-o stare de disconfort, Balla forțează spectatorul să reflecteze la propria sa condiție și să se întrebe cum se raportează la abuz, mai ales la unul foarte greu de formulat.
Colțul Cultural 