N-o să-ți ofer ce n-am promis #ziualuiGyuri

I. Îmi place tare Când faci mâncare, Îmi place cum zâmbești plângând Când tai la ceapă, Îți beau privirea, Nemărginirea, Să văd iubirea noastră Care stă să-nceapă pre-refren: Nu știu ce dar ti-ai dorit, Dar o listuță-am întocmit Cu tot ce pot în clipa asta Să-ți promit refren: Culorile din vis, Toate splendorile din vis …

Evaluează asta:

Exerciții de viață

V-am rămas dator cu o poveste, așa-i? Da, ținând cont că ultima postare pe acest blog a fost cea în care anunțam cu bucurie și emoție ce prefiguram că avea să se întâmple joi, 24 iunie la Grădina Bis Teatru și, iată, a trecut aproape o săptămână de când s-a petrecut frumosul eveniment al editurii …

Evaluează asta:

Aventurile lui Chilli Ramirez

Inima de copil e, poate, darul cel mai valoros pe care ni-l putem oferi. Mereu mi-au fost dragi oamenii care și-au păstrat inima de copil și n-au lăsat-o să cadă, ca un dinte de lapte. Oamenii deschiși, cu acea curiozitate frumoasă și naturală, cei care încă au posibilitatea să vadă lumea cu inima și să-i …

Evaluează asta:

„La Strada”, cartea cu învingători

în paginile acestei cărți se regăsesc poveștile de viață ale membrilor grupului muzical „La Strada”, povești adevărate ce se dezvăluie prin interviurile acordate de fiecare din băieți Danielei și îmbinate cu prezentări în cheie literară ale unor episoade din viața fiecărei persoane/personaj, sub viziunea și penița acesteia. Nimic mai ponderat și mai frumos, din punctul meu de vedere.  În acest volum nu veți găsi loc de exaltare, din niciun punct de vedere, chiar dacă unii povestesc cum au fost efectiv lăsați pe stradă, alții au asistat la violență în familie de un grad atroce sau povestesc pățăniile mai puțin plăcute din interiorul căminului. Acest fapt mă duce cu gândul la un demers jurnalistic profesionist, unul alături de care, după cum spuneam, șade frumos și firesc o expunere literară bine ponderată de autoare. În La Strada, bucăți din publicațiile vremii se îmbină cu poveștile protagoniștilor. Publicații ce vin să arate, dacă mai era nevoie, că pentru a ajunge la elită, în tot ceea ce faci, nu importă atât de tare povestea ta de fond, ci implicarea pe care o oferi visului tău. Să te dedai visului cu toată ființa ta, așa cum au făcut-o ei, de-a lungul anilor de practică și de perfecționare.

Evaluează asta:

Copilul realității și creatorul iluziei

Anul trecut aveam bucuria să mă întâlnesc cu Gyuri. Cu scriiturile lui Gyuri. Omul copilăriei mele devenea purtătorul de cuvinte al maturității mele. Volumul său despre care am să vă vorbesc azi, Gândirea, copilul realității și creatorul iluziei, a apărut în anul 2006, la editura Cartea Daath. Cronologic, în ordinea volumelor lui Gyuri, după anul de …

Evaluează asta:

Jocul de-a joaca alături de Clovnul de caro

Liniște. E primul cuvânt care-mi vine în minte atunci când călătoresc cu gândul spre volumul postum, „Clovnul de caro”, Ioan Gyuri Pascu. Despre liniște se pot scrie compendii întregi, dar cine să le citească? Mult mai bine ar fi, și cu siguranță de câteva ori mai concentrat, dacă ne-am odihni puțin asupra cărții Clovnului de …

Evaluează asta:

În căutarea Armoniei, codexul căutărilor (re)găsite

Cum se începe un articol despre o carte care te-a impresionat până-n străfundul sufletului? Nu, nu sunt vorbe mari, cel mult mijlocii și… da, cred că am o idee. Se începe cu o observație (personală). Din toate cărțile pe care le-am citit până acum, mi-am dat seama că cele mai impresionante și memorabile nu au …

Evaluează asta:

O călătorie spre Miraculosul Nimic

„Gândesc, deci nu exist” este o afirmație care, încă din titlu, stârnește curiozitatea. Deci, deschide. Da, ați citit bine, „gândesc, deci nu exist”. De ce așa și nu cum a (pre)zis Descartes? Pentru asta avem gândurile care prefațează acest volum, emise de Valentin Protopopescu, care susține (adică ține sus, deci evidențiază o descoperire) : „Cel …

Evaluează asta: