Învățând, vom ști (8) #isauiisauiii

În interiorul cuvintelor, la întîlnirea dintre rădăcină sau tema lexicală cu un afix (flexionar sau derivativ) ori cu un element de compunere, problema alegerii se pune numai între i și ii. Secvența – fonetică și grafică – ii este corectă numai atunci cînd- a) un prefix sau element de compunere terminat în i se combină cu o temă (cuvînt sau element de …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști (7) #isauiisauiii

La pluralul substantivelor și adjectivelor masculine terminate la singular în consoană + r sau l + u (de tipul arbitru, astru, cafru, codru, cuscru, litru, membru, metru, ministru, socru, respectiv acru, albastru, aspru, negru, amplu, dublu, multiplu, simplu, suplu) se fac, poate, cele mai multe confuzii între formele articulate și cele nearticulate întrucît aici distincția este mai puțin clară în pronunțare, numărul de silabe fiind același. În scris cele două serii de forme trebuie marcate deosebit: nearticulat membri – articulat membrii, …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști (6) #isauiisauiii

Secvența grafică ii poate nota succesiunea de vocale „în hiat” [i-i] (de fapt, cele două vocale au între ele un i semiconsonantic, mai slab sau mai puternic, deci notația fidelă ar fi [iʲi] sau un diftong (descendent, cu al doilea i semiconsoană: [iĭ]); secvența grafică iii corespunde unei secvențe fonice care cuprinde doi i vocalici și cel puțin un i nevocalic (element al unui diftong). Valorile fonetice …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști (5) #isauiisauiii

Litera i are mai multe valori, între care notarea vocalei [i] se opune tuturor celorlalte prin capacitatea acesteia de a forma silabă: in, zi, mină. Valorile nevocaliceși nesilabice ale literei i sînt următoarele: i semiconsoană[ĭ], ca element al unui diftong ascendent (de exemplu: iar, biată) sau descendent (de exemplu: ai, mai);-i șoptit [ʲ], după consoane, numai la sfîrșit de cuvînt (de exemplu: aduni, buni; acești, citești; ari, mari, ori, vineri) și în compusele cu cîteși- (cîteșitrei etc.), cîți (cîțiva), oareși-(oareșicum etc.), ori (oricum, orișicine etc.);literă ajutătoare, …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști #semneledepunctuație (4)

Astăzi despre| [ ]; [ … ]; [ – ] [ ] PARANTEZELE DREPTE/ PĂTRATE marchează un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. !!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei. În acest caz, semnul se utilizează pentru a insera un …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști #semneledepunctuație (3)

Astăzi despre| [„”], [ – ], ( ) [„”] SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE) sunt semnele grafice de punctuaţie care semnalează reproducerea unui enunţ spus sau scris de cineva. Se pune la începutul şi la sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă. !!! Deşi punctuaţia românească foloseşte atât [„ ”], cât şi [« »], se vor folosi ca …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști #semneledepunctuație (2)

Astăzi despre| [ , ], [ ; ], [ : ] [ , ] VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât punctul. Ea delimitează propoziţii în cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei. …

Evaluează asta:

Învățând, vom ști #semneledepunctuație (1)

Astăzi despre | [ . ], [ ? ], [ ! ] [ . ] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între propoziţii/ fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor enunţiative (afirmative sau negative). Exemple: Maria citeşte. Maria nu citeşte. „Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu …

Evaluează asta: