Răscrucea cu mame – episodul 5:Indiferenta

rascrucea cu mame

Era vineri. Ziua începea pentru Dorina tot în bucătărie, doar că acest lucru ținea doar o dimineață. Nu vizita bucătăria decât prea rar și o făcea doar pentru aprovizionare. În timp, părea că bucătăria se transformase într-o cămară, nu-și mai îndeplinea funcția. Așa era și acum. Momentele erau prețioase, ele nu trebuiau ratate, iar acest loc banal și nereprezentativ pentru familia Lascu era vizitat doar la ocazii, precum cele ivite dimineața… cafea și… atât?! Cam da… cafeaua părea să fie singurul laitmotiv de vizitare a bucătăriei dimineață de dimineață, altfel un loc magic de întâlnire și de discuții deosebit de importante, cheie, pentru unele familii, dar nu și pentru ei.

Din acest punct de vedere, Larisa era așijderea mamei. Evita acest spațiu, care nu-i spunea nimic… un outsider ar putea găsi că bucătăria era o zonă separată de apartament, în mintea celor din familie, și n-ar fi prea departe.

Continuă lectura

Răscrucea cu mame – episodul 4: Mincinoasa visătoare

rascrucea cu mame

Fetița se oprise de ceva timp din desenat, de când începuse maică-sa să viseze la greu, și privea, imobilă, pe fereastră. Respira aproape insesizabil. Încremenise în propria-i lume.

Conștientizând, cu întârziere, întrebarea mamei, răspunse cu o voce răgușită, după mult timp de tăcere:

– Ba da. Zi-mi un cântecel! o îndemnă, ea, ghiduș. Părea ca altădată. Nimeni n-ar fi zis că în urmă cu câteva ore săvârșise gestul suprem pentru maică-sa.

Continuă lectura

Răscrucea cu mame – episodul 3:Antitetica

rascrucea cu mame

Era pe la mijlocul amiezii. Începuse un vânt puternic, copacii se agitau și razele de soare-și găseau loc mai ușor spre ochii mei. Mai târziu, aveam să aflu că mirosea a schimbare. M-am ridicat în capul oaselor. Ceva nu mergea la fel ca altădată. Nu. M-am sculat în picioare. Agitația dimprejur îmi striga numele prin toată casa. Îmi amintisem, atunci, brusc… și eu am o casă.

Vocile încetaseră stagiul de-o viață la scurt timp. Pentru câteva momente, liniștea se îmbrăca cu hainele mele, căci eu, goală, îmi vedeam, pentru a Mia oară, imperfecțiunile-ntr-un ciob de sticlă.

Continuă lectura

Răscrucea cu mame – episodul 2:Necruțătoarea

rascrucea-cu-mame

Bunica Vica se afla la masă, pregătea un aluat pentru clătite, atât de faimoase în familie. Mirabela-și luă un pahar cu apă, de care avea nevoie încă din parc, și se așeză la masa din bucătărie, privindu-și, fix, mama. Când privirile li se întâlniră pentru un moment, Vica se opri din treabă. Ochii fiicei erau altfel. După câteva momente, Mirabela începu, ușor ezitantă:

– Ai timp?

– De ce, mamă? Fac niște clătite, că știu că vă plac. Mâncarea e în frigider, dacă vă e foame. Copilul a cam stat nemâncat și a depășit ora mesei…

– Ai timp să discutăm despre mine? Aș avea ceva să-ți spun…

Tonul Mirabelei era sobru și nu avea decât inflexiuni prea greu perceptibile. Vădit surprinsă, Vica se simțea îngrădită, neînțelegând ce avea să urmeze.

– Sigur, Doamne ferește! S-a întâmplat ceva?

– Nu, nu te speria. Voiam să-ți…adică, te-am întrebat dacă ai timp pentru că de obicei nu prea puteam discuta înainte chestii mai intime.

Continuă lectura