Răscrucea cu mame – episodul 5:Indiferenta

rascrucea cu mame

Era vineri. Ziua începea pentru Dorina tot în bucătărie, doar că acest lucru ținea doar o dimineață. Nu vizita bucătăria decât prea rar și o făcea doar pentru aprovizionare. În timp, părea că bucătăria se transformase într-o cămară, nu-și mai îndeplinea funcția. Așa era și acum. Momentele erau prețioase, ele nu trebuiau ratate, iar acest loc banal și nereprezentativ pentru familia Lascu era vizitat doar la ocazii, precum cele ivite dimineața… cafea și… atât?! Cam da… cafeaua părea să fie singurul laitmotiv de vizitare a bucătăriei dimineață de dimineață, altfel un loc magic de întâlnire și de discuții deosebit de importante, cheie, pentru unele familii, dar nu și pentru ei.

Din acest punct de vedere, Larisa era așijderea mamei. Evita acest spațiu, care nu-i spunea nimic… un outsider ar putea găsi că bucătăria era o zonă separată de apartament, în mintea celor din familie, și n-ar fi prea departe.

Continuă lectura

Simfonia culturii – 40.

rachmaninoff

SERGEI RACHMANINOFF

Scurtă biografie:

     Sergei Vasilievich Rachmaninoff (Rakhmaninov) (1 aprilie / 23 martie 1873 – 28 martie 1943) a fost un pianist, compozitor și dirijor al perioadei post-romantice rusești. Unele dintre operele sale se numără printre cele mai populare creații din repertoriul clasic.

Continuă lectura

Pe scările înguste ale unei cărți esențiale

(Reflecții despre Scările din labirint, de Carmen Georgeta Popescu)

Cărțile, în opinia mea, sunt menite să te elibereze și să te urce sus, la locul de baștină, să-ți dea aripi din nou pentru a putea ajunge acolo. Cărțile pot fi, la fel de bine, un soi de scări pentru suflet. Mai înguste, făcându-te să te focalizezi pe câteva idei demne de luat în seamă sau mai largi, care-ți permit să faci ture dus-întors cu Sinele tău, să te întorci, să mergi de-a lungul sau de-a latul tău și să experimentezi. O carte bună scrisă în puține pagini este de admirat. Eu numesc astfel de creații, cărți esențiale. Așa e și cazul volumului despre care am să scriu în continuare :

Continuă lectura

Răscrucea cu mame – episodul 4: Mincinoasa visătoare

rascrucea cu mame

Fetița se oprise de ceva timp din desenat, de când începuse maică-sa să viseze la greu, și privea, imobilă, pe fereastră. Respira aproape insesizabil. Încremenise în propria-i lume.

Conștientizând, cu întârziere, întrebarea mamei, răspunse cu o voce răgușită, după mult timp de tăcere:

– Ba da. Zi-mi un cântecel! o îndemnă, ea, ghiduș. Părea ca altădată. Nimeni n-ar fi zis că în urmă cu câteva ore săvârșise gestul suprem pentru maică-sa.

Continuă lectura

Ancora mea

Ești un catarg, altceva nu poți fi…

Când eu privesc în larg, să știi,

nu pot să nu zăresc iubirea…

Mi-am odihnit ancora în viața ta

căci și ancorele obosesc, ca pleoapa

atunci când te privesc prelung,

ca pe un decor livresc, iubirea mea…

Lumea-i împotriva mea și a iubirii

uneori,

cu anormal dispreț… De ce?

Pentru că nu dau lumii alte flori

așa cum ei, doar ei, știu să le pună preț?

Ori poate al nost’ amor e prea pestriț…

De-o fi așa, spun negreșit:

Să vorbească pentru noi culorile!

26 februarie 2013

af0a067dece27a95d9b448692e61c79b

foto: Pinterest

Scările din labirint

Neînțelegerea unui fapt, a unei stări, a unei emoții, a unui concept, a orice din viața noastră, această prosternare în fața necunoscutului temporar este un munte abrupt ce ne sperie cu potecile lui colțuroase. Îndrăzneții au întotdeauna tălpile rănite și sunt părăsiți de mulțime. De fapt, mulțimea și-ar dori, instinctiv, ca ei să rateze ținta și astfel să nu se demonstreze lâncezeala de gânduri ce le-a înecat până și speranța, să nu se vadă rătăcirea sau împotmolirea în propriile lor concepții născute și limitate la efemer. Și când îndrăzneții cuceresc acest munte, cu prețul cuvenit, evident, mulțimea îi aclamă, dar o face din nevoia de dezmorțire a unei zile banale din viața lor, nu din sentimentul de regăsire și identificare cu modelul creat de învingători. Acest model, al omului potent și imposibil de îngrădit în aspirațiile lui, există în fiecare dintre noi, dar nu iese la suprafață decât în rare momente.

a394993bf4bf2b41c091508d81878e35

foto: Pinterest

*

 

Prietenii adevărați sunt cei care ne vor spune părerea lor indiferent că riscă să ne supere, pentru că ei își doresc ca noi să „arătăm” bine. Și dacă și noi vrem să „arătăm” bine, vom găsi timp să vorbim cu acei oameni care își asumă necontenit rolul de oglinzi curate pentru noi.

fragmente din Scările din labirint – reflecții, Camen Georgeta Popescu, editura Singur, 2015

 

454bee0db48d6b419b606fc253d5f01c

foto: Pinterest

Răscrucea cu mame – episodul 3:Antitetica

rascrucea cu mame

Era pe la mijlocul amiezii. Începuse un vânt puternic, copacii se agitau și razele de soare-și găseau loc mai ușor spre ochii mei. Mai târziu, aveam să aflu că mirosea a schimbare. M-am ridicat în capul oaselor. Ceva nu mergea la fel ca altădată. Nu. M-am sculat în picioare. Agitația dimprejur îmi striga numele prin toată casa. Îmi amintisem, atunci, brusc… și eu am o casă.

Vocile încetaseră stagiul de-o viață la scurt timp. Pentru câteva momente, liniștea se îmbrăca cu hainele mele, căci eu, goală, îmi vedeam, pentru a Mia oară, imperfecțiunile-ntr-un ciob de sticlă.

Continuă lectura