Îi lipsesc atât de multe lucruri, încât nici nu știu cu ce să încep… Dacă ar fi să dau un răspuns în doar câteva cuvinte, aș spune că România de azi este probabil cel mai înfiorător cadru în care unui artist i-ar trece prin cap să creeze; (…) E evident, la o primă privire, ce-i …
Continuă lectura „Citatul de duminică (55): Ce îi lipsește cel mai mult artistului român?”
Strigătele mamei în dureri și urletele de îmbărbătare ale moașelor, toate amuțiră îndată ce își scoase Taush capul în Lume, iar cei ce nu fuseseră acolo, cei din străzi, din case și din târguri, toți putură mai târziu depune mărturie că toate se opriră-n Lume – nici vântul nu mai bătea, nici animalele nu mai …
Continuă lectura „Citatul de duminică (54): „E prea mult zgomot pe Lume””
Cuvântul „convulsiv”, folosit pentru a descrie frumusețea, singura, după mine, care trebuie slujită, și-ar pierde-n ochii mei întregul înțeles dacă ne referim la mișcare, și nu la precisa expirare a frumuseții înseși. Nu putem avea frumusețe – frumusețe-convulsivă-, sînt eu de părere, decît în raport reciproc dintre obiectul în mișcare și același obiect în repaus. …
Continuă lectura „Citatul de duminică (53): Frumusețea-convulsivă”
Supraveghetorul o privi cu duioșie. Sora lui, Arva, era singura lături de care regăsea acele momente neașteptate, bruște, dar încântătoare, în care i se părea că, în străfundurile necunoscutului, mai existau unele energii necesare pentru salvarea oamenilor. Fata exclamă cu un surâs reținut: -Vremea e frumoasă, Targ… Plantele sunt fericite! Trase în piept mireasma încurajatoare …
Continuă lectura „Citatul de duminică (51): „Se zguduie pământul…””
„Nu ajung acasă decât la șapte și nu ies din duș până la 7:15 și-mi tai un afurisit de deget într-o mașină de scris și e sânge peste tot, dar nu văd asta ca pe un semn rău. Mașina de scris – Hector, o Smith Corona din ’82 pe care am găsit-o pe o alee …
Continuă lectura „Citatul de duminică (50): „Toate mașinile de scris””
Tremura, deşi o înveliseră în blănuri. Chiar şi bătrâna ei doică fusese chemată şi venise, biata, că de-abia mai mergea. Dar avea nevoie de ea, avea nevoie să se simtă apărată de oamenii care o iubeau sincer. Alaiul ei de doamne nu avea ce căuta acolo. Doar una dintre ele, Dorothea, o ţinea strâns în …
Intr’o colecție de folklor românesc am găsit o legendă cu privire la dispariția inorogului, animal fantastic, împodobit cu un singur corn în frunte (unicornul). Pe vremea când Noe primise porunca să-și clădească arca și să ia câte o pereche din toate viețuitoarele, care nu trăiesc în apă, inorogul era și el o ființă aievea. Noe …
Continuă lectura „Citatul de duminică (46): Lucian Blaga despre legenda dispariției inorogului”
Greu de înțeles și foarte greu de schimbat această paradigmă a opoziției, a respingerii! Ea se respiră din aerul in-format astfel! Diferențierea și opunerea rezistenței sunt primele lucruri pe care le învață gândirea omului mic. Așa învață să gândească omul, după modelele existente în mediul înconjurător. Acestea îi sunt modelele arhetipale. Ce să ne mai …
Zice că azi-noapte a fost eclipsă… de Lună… în Balanță. E bine. Mulțumesc. Nu înțeleg nimic din asta. Nu știu ce înseamnă. Știu doar ce știu despre mine. Din nou o lecție: ruperea atașamentelor nu se întâmplă cu tămbălău, cu spectacol. Se-ntâmplă ca o respirație. Dezlipirea de robia unui atașament e mai simplă și mai …
Continuă lectura „Citatul de duminică (44): „Eclipsa și cojița””
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.