Răscrucea cu mame – episodul 12: Antagonica

Era pe la mijlocul amiezii. Începuse un vânt puternic, copacii se agitau și razele de soare-și găseau loc mai ușor spre ochii mei. Mai târziu, aveam să aflu că mirosea a schimbare. M-am ridicat în capul oaselor. Ceva nu mergea la fel ca altădată. Nu. M-am sculat în picioare. Agitația dimprejur îmi striga numele prin …

Evaluează asta:

Citatul de duminică (32): „Azi nu-ți mai cer explicații”

Se spune că tinerii sunt cei care îi părăsesc pe părinți, luându-și viața în propriile mâini. Asta e normalitatea (?!). La noi a fost invers, de parcă ambii am intrat în viață pe la ușa de ieșire. Inevitabil, a trebuit să facem totul derulându-ne spre început, în rewind. Nu înseamnă că am și înțeles procesul. …

Evaluează asta:

Răscrucea cu mame – episodul 9:Indolenta

Aș fi plătit pentru discuția noastră de ieri. Să fi sunat cu taxă inversă, dragă! Ne-am vorbit. Dar când ne-am și spus ceva? Ai sufletul surd, fericito! Și mut…și e mai bine. Când n-auzi răul exterior din vorbele încărcate, rămâi integru la suflet. Nu? Da. Da, și sufletul ți-e mut, pentru că deseori nu mi-a …

Evaluează asta:

Răscrucea cu mame – episodul 3:Antitetica

Era pe la mijlocul amiezii. Începuse un vânt puternic, copacii se agitau și razele de soare-și găseau loc mai ușor spre ochii mei. Mai târziu, aveam să aflu că mirosea a schimbare. M-am ridicat în capul oaselor. Ceva nu mergea la fel ca altădată. Nu. M-am sculat în picioare. Agitația dimprejur îmi striga numele prin …

Evaluează asta:

Eu din tine

Mă privesc pe mine în oglinda din tine. E ca la bâlci. Mă văd diform, schimbat, cu un alt chip. De nerecunoscut. Mă privesc pe mine în oglinda cuvintelor tale și ceva nu se potrivește. Mintea nu mi-e la loc. Ochii nu mă mai reprezintă… mă vezi altfel. De ce? Când am inversat măștile? Trebuia …

Evaluează asta:

Anti-ego

Am obosit. Drumul e prea lung și simt nevoia să mă așez. În viață există un moment pentru fiecare decizie, pentru fiecare acțiune. Acel moment în care te așezi și faci o pauză există și el și cred că m-a ajuns din urmă. E mai ușor să privești în jur și să-ți dai cu părerea… …

Evaluează asta:

În suspensie

L-ați auzit? Îl puteți auzi? Nu a mai rămas decât o șoaptă din vocea lui fermă de altădată… din vocea prezentului. S-a întors să-și ceară scuze că a întârziat din nou. Mereu i-o ia Trecutul înainte. Despre Viitor nici nu mai poate fi vorba, e ca un tren pierdut sau anulat dacă o țin în …

Evaluează asta:

Din cireș

Aveam un coșmar. Mi-am amintit de el zilele astea. Nu știu de ce. Cândva locuiam și eu într-un loc pe care-l numeam „acasă”. Acolo mi-am lăsat câteva petice sufletești până în ziua de astăzi. Locul încă există, cireșul nu mai e. În fața blocului în care locuiam exista un cireș sălbatic. Îmi amintesc cum deseori …

Evaluează asta:

Declic

Al cui ești tu, copil al nimănui? Al drumurilor, fără doar și poate, al sorții, fără geamantan sau acte? Bucură-te! În fața ta zeci de căi se arată. Poate doreai să vezi o altă soartă… Ți-ai regretat căminul, nu demult, în trecut. Acum regreți alegerea, ce mai mult rău ți-a făcut. Ți-era mai bine acolo, …

Evaluează asta:

Măști și alte fobii

Se întâmplă, uneori, să simt nevoia să feresc privirea la un aspect deranjant ochilor, de orice natură or fi ei- ochii sufletului, ochii minții, ochii Eului, ochii mei, ochii interiori. Sunt mai mulți ochi înăuntrul nostru, decât afară. Mă ascund. Doare. Întorc privirea. Nu am ochi să văd anumite lucruri care mă răvășesc pe dinăuntru. …

Evaluează asta: