Etichetă: iii
-
Învățând, vom ști (8) #isauiisauiii
În interiorul cuvintelor, la întîlnirea dintre rădăcină sau tema lexicală cu un afix (flexionar sau derivativ) ori cu un element de compunere, problema alegerii se pune numai între i și ii. Secvența – fonetică și grafică – ii este corectă numai atunci cînd- a) un prefix sau element de compunere terminat în i se combină cu o temă (cuvînt sau element de […]
-
Învățând, vom ști (7) #isauiisauiii
La pluralul substantivelor și adjectivelor masculine terminate la singular în consoană + r sau l + u (de tipul arbitru, astru, cafru, codru, cuscru, litru, membru, metru, ministru, socru, respectiv acru, albastru, aspru, negru, amplu, dublu, multiplu, simplu, suplu) se fac, poate, cele mai multe confuzii între formele articulate și cele nearticulate întrucît aici distincția este mai puțin clară în pronunțare, numărul de silabe fiind același. În scris cele două serii de forme trebuie marcate deosebit: nearticulat membri – articulat membrii, […]
-
Învățând, vom ști (5) #isauiisauiii
Litera i are mai multe valori, între care notarea vocalei [i] se opune tuturor celorlalte prin capacitatea acesteia de a forma silabă: in, zi, mină. Valorile nevocaliceși nesilabice ale literei i sînt următoarele: i semiconsoană[ĭ], ca element al unui diftong ascendent (de exemplu: iar, biată) sau descendent (de exemplu: ai, mai); -i șoptit [ʲ], după consoane, numai la sfîrșit de cuvînt (de exemplu: aduni, buni; acești, citești; ari, mari, ori, vineri) și în compusele cu cîteși– (cîteșitrei etc.), cîți (cîțiva), oareși-(oareșicum etc.), ori (oricum, orișicine etc.); […]
Colțul Cultural 