Etichetă: marea
-
Fire de nisip sau semințe de mărgăritar?
Cu ceva timp în urmă, m-am reîntâlnit cu un aforism scris de Lucian Blaga (a/for/ism; sistem fără de conștiință, adică fără de gândire, bazat pe intuiție[1]), denumit Consolatio mediocritatis. Adunam informații pentru un articol dedicat filosofiei blagiene, iar aforismul (afurisitul!) făcea echilibristică pe-un fir invizibil într-o mare de cugetări din „Elanul insulei”.
-
Citatul de duminică (13): culorile gesturilor mele disperate
Și, deodată, acel perfid instinct de supraviețuire sări iar să mă protejeze, neinvitat. Același care mă învăță metodic cum să mă feresc din calea atacurilor, ce mă obliga să acționez pentru a le preîntâmpina. Faptul că marea mă absolvea, fără putere de împotrivire, îmi transmise un început de panică. Brusc, conștiința se revoltă în calea […]
-
Din marea cea neagră
Între iubire și ură i-o mamă în capul ei visele ți se destramă nu-i vânt și nici tunet e liniște albă și tace când viața nu ți-o bagă într-o seamă de încoace și încolo de(vii fără zeamă) iubire şi ură și-ntre ele o mamă (Mihai Cotea, Fosfene dintr-o altă viață, volum în pregătire) […]
-
Marea
Marea durere ce-a fost întregul ce se deschide din gol marea ființare ce-și atribuie rol iluzia formei cu mască de prost marea focoasă ce mistuie-n măruntaie poate un sens adoptat de curata potaie din toate mările ce-mi compun suprafața una singură se recunoaște-n dor e aceea ce-mi luminează fața e marea neagră din visul color… […]
-
Alerg spre vise
Alerg… visez că alerg. În realitate picioarele-mi sunt aproape țintuite de pământ, el mă cere… Ciudat e că-n visele mele nu ajung niciodată la destinație. Așa mă simt uneori și-n ”viața reală”, dacă așa ceva chiar există. Alerg în locuri cunoscute, locurile copilăriei, zone care au însemnat ceva la un moment dat pentru micul meu […]
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.