Etichetă: mia
-
Moartea din noi
Mă tot gândeam la luminița aia mare și puternică despre care, se zice, sălăsluiește în noi și am ajuns să cred că doar la profeți și la marii trimiși există. Ea orbește. Ceilalți nu reușesc să vadă intențiile din spatele individului și-l clasifică-n fel și chip, apoi îl prigonesc terminându-se, de obicei, tragic sau prin […]
-
Duel. Eu și Mia.
Duel Explodează în mine, avântule, o dată, iubire haină, croială neterminată, de-mi vrei supliciul, ți-oi da otrava, de-ți dau deliciul, să-mi iei epava, pe pieptul țărânii-ntr-o iarnă fatală să te știe doar câinii, plagă capitală. Răsare pe mare o floare albastră, Eminescu a râs de patima noastră, cu lacrimi apuse-mi iartă un gând, te […]
-
Strigătul surd al unei oarbe
un text din seria de proză scurtă ”AlchiMia” (c) Mihai COTEA Conversația e cheia. Cheia aurită. Cheia aurită care deschide lacătele ruginite. Așa e conversația. Întotdeauna? Nu, cu mine, nu. Eu am răgușit de la atâta conversație. Cheia mea e strâmbă, se rupe-n lacăt prin forța cu care-mi dirijez dorințele. Doresc și am dorit, dar […]
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.