Jocul de-a joaca alături de Clovnul de caro

Liniște. E primul cuvânt care-mi vine în minte atunci când călătoresc cu gândul spre volumul postum, „Clovnul de caro”, Ioan Gyuri Pascu. Despre liniște se pot scrie compendii întregi, dar cine să le citească? Mult mai bine ar fi, și cu siguranță de câteva ori mai concentrat, dacă ne-am odihni puțin asupra cărții Clovnului de …

Evaluează asta:

În căutarea Armoniei, codexul căutărilor (re)găsite

Cum se începe un articol despre o carte care te-a impresionat până-n străfundul sufletului? Nu, nu sunt vorbe mari, cel mult mijlocii și… da, cred că am o idee. Se începe cu o observație (personală). Din toate cărțile pe care le-am citit până acum, mi-am dat seama că cele mai impresionante și memorabile nu au …

Evaluează asta:

Purtătorul de cuvinte, cel ce înduioșează

Nu știu dacă ați trăit senzația asta vreodată. Senzația aia pe care o ai atunci când citești o carte care te înmoaie pe dinăuntru… și știi că nu e o senzație, de fapt. E. Asta a reușit să facă cu mine Ioan Gyuri Pascu în volumul său de poeme, Purtătorul de cuvinte. Să mă înduioșeze. …

Evaluează asta: