Versurile unui copac singuratic… (ENG/RO)

A Lonely Tree

 

Withered and miserable,

A lonely tree cries seasonable,

When the autumn is no more honorable.

Continuă lectura

Anunțuri

Aievea

Dorm. Visez că ești mică. Foarte mică. Ai vreo trei-patru centimetri înălțime. În rest, ești exact la fel. Eu te țin în palmă și mă uit la tine. Fă ceva, fă-mă la loc. Eu nu știu ce să fac, sunt depășit de situație. Mă uit la tine și mă minunez. Apoi te pun pe birou și-ți spun că trebuie să plec la repetiție. Stai, stai o clipă, ia-mă cu tine, nu mă lăsa așa. Nu poți să mă lași așa. Cu răbdare, îți explic că trebuie să ajung la repetiție, că e o repetiție importantă, că mă așteaptă câțiva colegi care nu pot să lucreze fără mine. Și oricum mâine avem premieră. Păi, și pe mine cum poți să mă lași așa? Îți explic că tu n-ai mâine premieră. Apoi te rog să înțelegi că, înainte de orice premieră, actorii trec printr-un fel de criză, un moment dificil, în care emoțiile îi subjugă. Îți spun că ar fi total imatur să-mi abandonez colegii chiar astăzi. Cum adică? Ai ridicat tonul, iar ochii tăi aruncă săgeți spre mine. Colegii tăi sunt mai importanți decât mine? Mă duc la bucătărie, iar tu țipi după mine. Dar vocea ta e și ea mică, la fel ca tine, așa că eu abia aud un bâzâit anemic. Mă întorc cu o cană cu apă, apoi îmi dau seama că nu te-ai putea sui pe marginea ei. Merg iar în bucătărie, caut prin dulap și găsesc o tăviță mică, foarte potrivită pentru situația de față. Îți pun apă în tăviță, mă întorc în sufragerie și pun tăvița pe birou. Tu te-ai așezat pe pachetul meu de țigări. De fapt, cred că te-ai suit pe pachet, pentru că picioarele tale nu ating lemnul biroului. Abia acum îmi dau seama că mi-am luat doar bricheta, dar mă hotărăsc să nu te deranjez, o să mă opresc la benzinărie să-mi iau alt pachet. Stai îmbufnată și te prefaci că nu mă vezi. Probabil că ai înțeles că nu ajungi la niciun rezultat cu țipatul și te-ai hotărât să adopți o nouă strategie. Mă uit la tine. Cred că privirea mea exprimă milă. Nu știu ce ți-aș putea spune ca să te simți mai bine. Mă uit la obiectele de pe birou, apoi te întreb dacă poți să dai drumul la iPad. Ca să-ți pui niște muzică, în caz că te plictisești. Tu te prefaci că nu mă auzi. Mă gândesc să-ți aduc o carte, apoi îmi dau seama că nu e o idee bună. Cartea s-ar putea închide singură și te-ar putea prinde între pagini. Poate o revistă. Cu foile mai mari și mai ușoare.

Continuă lectura

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție

Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. 

Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c.

Continuă lectura

Scrisoare pentru el (fragment)

fc2961a4b4a036ca03a3f4afe036c80a

                                                                     foto: Pinterest

Poate că nu-ți mai amintești. Eu, însă, nu am cum uita. Niciun moment, niciuna dintre clipele acestei grații, pentru că doar ele-mi sunt martori ai fiirii mele. Nici nu sunt chiar așa multe. Uneori chiar mă întreb: la ce bun atâta viață, atâta amar de zile și nopți dacă reale nu sunt decât câteva clipe? …

Continuă lectura

Scările din labirint

Neînțelegerea unui fapt, a unei stări, a unei emoții, a unui concept, a orice din viața noastră, această prosternare în fața necunoscutului temporar este un munte abrupt ce ne sperie cu potecile lui colțuroase. Îndrăzneții au întotdeauna tălpile rănite și sunt părăsiți de mulțime. De fapt, mulțimea și-ar dori, instinctiv, ca ei să rateze ținta și astfel să nu se demonstreze lâncezeala de gânduri ce le-a înecat până și speranța, să nu se vadă rătăcirea sau împotmolirea în propriile lor concepții născute și limitate la efemer. Și când îndrăzneții cuceresc acest munte, cu prețul cuvenit, evident, mulțimea îi aclamă, dar o face din nevoia de dezmorțire a unei zile banale din viața lor, nu din sentimentul de regăsire și identificare cu modelul creat de învingători. Acest model, al omului potent și imposibil de îngrădit în aspirațiile lui, există în fiecare dintre noi, dar nu iese la suprafață decât în rare momente.

a394993bf4bf2b41c091508d81878e35

foto: Pinterest

*

 

Prietenii adevărați sunt cei care ne vor spune părerea lor indiferent că riscă să ne supere, pentru că ei își doresc ca noi să „arătăm” bine. Și dacă și noi vrem să „arătăm” bine, vom găsi timp să vorbim cu acei oameni care își asumă necontenit rolul de oglinzi curate pentru noi.

fragmente din Scările din labirint – reflecții, Camen Georgeta Popescu, editura Singur, 2015

 

454bee0db48d6b419b606fc253d5f01c

foto: Pinterest

3 filme din 2016 de văzut în 2017

2017 a început cu o leapșă. Eu, care nu prea cad în acest joc decât dacă mă provoacă cu adevărat, am acceptat să primesc această leapșă de la Piratul Cinefil, căruia îi mulțumesc pe această cale.

Despre filmele din 2016 care m-au impresionat am discutat în secțiunea dedicată recenziilor cinematografice de pe blogul meu, astfel că la această leapșă voi alege 3 producții pe care nu le-am recenzat. Nu o voi face nici acum, nu simt nevoia și nu e momentul, însă voi scrie câteva rânduri legate de motivele ce m-au mânat să le nominalizez aici.

3,2,1… să începem cu începutul.

Continuă lectura

Repere în captivitate – Potpuriu poetic. Stelu Pop

surse poeme : (c) STELU POP

 

REPERE

(puterea de-a te defini)

am întâlnit în lungul drum
Oameni
oameni care mă întrebau cine sunt eu
am descoperit în clipele de hodină
Lucruri
lucruri în care îmi căutăm identitatea
toate întrebările mi se păreau prea grele
indescifrabile în esența filozofiei lor
și-atunci am început să zbor
să zbor până la stele și dincolo de ele
Acolo
acolo mă simțeam în largul meu
acolo era casa mea
casa mea
unde puteam să făuresc vise
să clădesc idealuri
să dăruiesc Iubire
și Prietenie

Continuă lectura

Sibiu… după 825 de ani…

Sibiul împlinește astăzi 825 de ani de la prima atestare documentară. Cu toții ne mândrim că aici s-a deschis primul spital, prima farmacie și primul muzeu din țară, iar șirul premierelor continuă și astăzi. În 2007, Sibiul a fost prima Capitală Culturală Europeană a României, iar în 2019 ne vom bucura să fim prima Regiune Gastronomică a țării.

Continuă lectura