Scările din labirint

Neînțelegerea unui fapt, a unei stări, a unei emoții, a unui concept, a orice din viața noastră, această prosternare în fața necunoscutului temporar este un munte abrupt ce ne sperie cu potecile lui colțuroase. Îndrăzneții au întotdeauna tălpile rănite și sunt părăsiți de mulțime. De fapt, mulțimea și-ar dori, instinctiv, ca ei să rateze ținta și astfel să nu se demonstreze lâncezeala de gânduri ce le-a înecat până și speranța, să nu se vadă rătăcirea sau împotmolirea în propriile lor concepții născute și limitate la efemer. Și când îndrăzneții cuceresc acest munte, cu prețul cuvenit, evident, mulțimea îi aclamă, dar o face din nevoia de dezmorțire a unei zile banale din viața lor, nu din sentimentul de regăsire și identificare cu modelul creat de învingători. Acest model, al omului potent și imposibil de îngrădit în aspirațiile lui, există în fiecare dintre noi, dar nu iese la suprafață decât în rare momente.

a394993bf4bf2b41c091508d81878e35

foto: Pinterest

*

 

Prietenii adevărați sunt cei care ne vor spune părerea lor indiferent că riscă să ne supere, pentru că ei își doresc ca noi să „arătăm” bine. Și dacă și noi vrem să „arătăm” bine, vom găsi timp să vorbim cu acei oameni care își asumă necontenit rolul de oglinzi curate pentru noi.

fragmente din Scările din labirint – reflecții, Camen Georgeta Popescu, editura Singur, 2015

 

454bee0db48d6b419b606fc253d5f01c

foto: Pinterest

3 filme din 2016 de văzut în 2017

2017 a început cu o leapșă. Eu, care nu prea cad în acest joc decât dacă mă provoacă cu adevărat, am acceptat să primesc această leapșă de la Piratul Cinefil, căruia îi mulțumesc pe această cale.

Despre filmele din 2016 care m-au impresionat am discutat în secțiunea dedicată recenziilor cinematografice de pe blogul meu, astfel că la această leapșă voi alege 3 producții pe care nu le-am recenzat. Nu o voi face nici acum, nu simt nevoia și nu e momentul, însă voi scrie câteva rânduri legate de motivele ce m-au mânat să le nominalizez aici.

3,2,1… să începem cu începutul.

Continuă lectura

Repere în captivitate – Potpuriu poetic. Stelu Pop

surse poeme : (c) STELU POP

 

REPERE

(puterea de-a te defini)

am întâlnit în lungul drum
Oameni
oameni care mă întrebau cine sunt eu
am descoperit în clipele de hodină
Lucruri
lucruri în care îmi căutăm identitatea
toate întrebările mi se păreau prea grele
indescifrabile în esența filozofiei lor
și-atunci am început să zbor
să zbor până la stele și dincolo de ele
Acolo
acolo mă simțeam în largul meu
acolo era casa mea
casa mea
unde puteam să făuresc vise
să clădesc idealuri
să dăruiesc Iubire
și Prietenie

Continuă lectura

Sibiu… după 825 de ani…

Sibiul împlinește astăzi 825 de ani de la prima atestare documentară. Cu toții ne mândrim că aici s-a deschis primul spital, prima farmacie și primul muzeu din țară, iar șirul premierelor continuă și astăzi. În 2007, Sibiul a fost prima Capitală Culturală Europeană a României, iar în 2019 ne vom bucura să fim prima Regiune Gastronomică a țării.

Continuă lectura

Particula(r)

autor & sursa: Anca Hirschpek

 

Uneori, plictisiți, îl invităm la deruta informațională pe acel Dumnezeu obnubilat, decadent, abătut ca un școlar mediocru, insesizabil, din care se rostogolesc generații, seminții, surâsuri, șuierături, strigăte șoptite, capete, acel ,,D” care poate fi considerat un amestec celular, molecular, poate legea neștiută care aruncă materia vie în haosul denivelat, cernut, defăimat, da, materia apare când o observăm, ce voluptate, desfătare zeiască, să fim oare noi cei care mereu ne ajungem din urmă, atingem în treacăt apoi ne părăsim inconstanți, înfometați de altul?

Continuă lectura

Ai crescut copil (4 ani… de blog)

Ai crescut copil crezând că lumea-i un tot, dar, la scurt timp, ai aflat că totul e nimic, de fapt. Se zice că-n viață nu poți avea totul. Lumea vorbește mult despre asta, dar nimeni nu poate să descrie cât mai acurat acest ”tot unitar”. Vei afla curând că prima dată trebuie să-ți descoperi ”totul personal”, și abia apoi să mai faci câțiva pași prin jur.

Continuă lectura

La surechit

autor: Stelu Pop

 

Căzut-au toate frunzele din vie,
dându-și obștescul lor sfârșit sărutului de glie,
s-au copt în draci toți strugurii-n ciorchină,
de teama brumei, ce-o să vină,
bob după bob se-înnobilează cu aroma cea fructată,
ca semn de aleasă prețuire al gliei-mumă, al soarelui-tată.

Continuă lectura

Sieranevada – Pomana ca eveniment social

Ieri am avut ocazia să asist la prima proiecție în Baia Mare (și țară, pe alocuri) a filmului Sieranevada, în regia lui Cristi Puiu. Evenimentul s-a produs metaforic, ca și alți ani, la vechiul cinema al urbei. Pe vremuri,  aproape un loc de pelerinaj. Despre cinema-ul cu pricina am mai vorbit în câteva ocazii și nu simt nevoia să adaug ceva nou. Totul e la fel. Nemișcat, în beznă, letargic. Tot cu lanterna ni se luminează drumul înspre un loc bun de vizionare dinăuntrul sălii, tot a mucegai și a vechi miroase și tot la fel de prost se vede imaginea. Despre sonorizare, numai de bine…

Trecând peste asta, în minte-mi vin câteva scene marcante ale filmului antemenționat. Multe tablouri din film merită atenția, dar mă voi referi, în cele ce urmează, doar la câteva.

Continuă lectura