Categorie: CITIT-AȚI OARE?
-
Citatul de duminică (87): „sărăcia face pe oameni să puiască”
Din toate odăile năvăleau cârduri de copii. Și, în foiala de viermișori cu botișorul trandafiriu care nu se spălau pe obraji decât când ploua, zăreai și mai măricei, slabi ca niște gloabe, și mai bondoci, de pe acuma pîntecoși ca niște oameni în toată firea, și mai mititei, mărunți de tot, acum coborâți din leagăne…
-
Citatul de duminică (86): „Această lecție dublă ce duce spre moartea fericită”
Patrice, Catherine, Rose și Claire devin conștienți de fericirea care se naște când se lasă în voia acestei lumi. Dacă noaptea este un fel de întruchipare a destinului lor, ei prețuiesc în acest destin faptul că este deopotrivă senzual și tainic și că pe chipul său se amestecă lacrimile și soarele. Iar inima lor de…
-
Citatul de duminică (85): „Sunt sfrijită și împuținată”
Trec prin rutina de dimineață din baie. Fac aceleași lucruri ca în fiecare dimineață, mă spăl pe dinți, mă clătesc pe față. (…) Întotdeauna am fost mică de statură și subțire, dar acum am slăbit și mai mult. O știu și fără să mă urc pe cântar. Sunt sfrijită și împuținată. M-am uscat ca o…
-
Citatul de duminică (84): „Sentimentul morții”
-Domnule doctor, iertați-mă, vreau să vă întreb ceva. Vorbise ofițerul cel tăcut, avea o voce dogită și urîtă, probabil din cauza plînsului, care-l surprinsese neplăcut pe Mitică. Aș vrea să-mi spuneți la ce vîrstă apare sentimentul morții. -Asta ar putea să vă spună dînsa, răspunse Mitică, întorcîndu-se spre Nela, crispat și jenat; abia atunci realiza…
-
Poemul de duminică (28): Mi-am odihnit capul pe o piatră mută (ver.1)
Mi-am odihnit capul pe o piatră mută să-mi aflu reverberațiile din urmă pălălaie de piatră de-ai spune unde mi-am pus fapta cu gust de tăciune de unde s-o iau arzând să aud cu talpa pietrei sărutând pământul ce-mi doarme doi cai de povară adânc sub mine, sub el, sub ea dedesubtul unei pale de trai…
Colțul Cultural 