Două lozuri… sau ce se întâmplă când norocul se-ntâmplă…

Din start vreau să vă spun că aceasta nu e o recenzie de film. N-are cum. Nici celelalte nu au fost, doar au semănat. Diferența e că aici pun mai multă emoție și mai puțină analiză. 🙂

Am fost la o comedie. Românească. La cinema. Am zis-o și pe-asta (emfaza să rămână pe primele două enunțuri, preferabil, că la cinema am mai fost). Și mi-a plăcut. Mult. Am ieșit foarte binedispus și mai fresh decât am intrat pe poarta sălii de cinema.

Să o luăm pe părți. Așa e mai distractiv. 🙂 🙂

În primul rând, vreau să recomand acest film tuturor celor care stau în provincie. Vor înțelege mult mai multe. Cei ce locuiesc în orașe de la 70.000 de locuitori în jos. Mai ales. Provincialii vor înțelege mult mai bine tipurile de caractere portretizate în film decât cei de la centru. Noi știm mai bine cum e să lucrezi la un loc de muncă, pe bani puțini, unde în fișa postului e inclus (cu cerneală invizibilă) că trebuie să înghiți nedreptăți și să taci, noi știm cât de tare ne dorim o șansă (văzută ca ”loz” în filmul nostru), noi ne trăim altfel tihna micuțului nostru ”acasă”, cu tot ce implică, inclusiv cu mica socializare între prieteni cu care te știi, probabil, din imemoriabil, noi trăim cu alt parfum, parcă, aerul iluzoriu al îmbogățirii rapide… și ne trece… Când viața se petrece ca un duș rece :))))))

doua-lozuri-396847l

foto:cinemagia.ro

Cam așa și cu cele trei personaje principale propuse de Paul Negoescu în filmul scris și regizat de el. Dinel (Dorian Boguță) , Pompiliu (Alexandru Papadopol) și Sile (Dragoș Bucur) sunt trei amici, trei caractere diferite care intră în diferite necazuri pentru a da de urma unui loz pierdut, dar câștigător, la care au participat cu toții, respectând discursul filmului. La noi, la români, așa se poartă, nu? Sunt cu tine la bucurii, că la necazuri știu că te descurci. 🙂 Știu. Au pățit-o și ai mei, cu zeci de ani în urmă, tot în urma unui soi de loterie, dar asta e altă poveste. Atunci să vezi cum te trezești cu rude de care nici nu știai că există… N-a fost cazul și-n filmul de față. N-avea rost. Cei trei amici au umplut povestea cu șarmul și amprentele lor. Prostovanul norocos cu aere de cocoș, dar sufletist (Dinel, marele câștigător, de facto), funcționărașul paranoic și zgârcit, ”victima” eternă a sistemului (Pompiliu) și fustangiul fermecător, micul oportunist de provincie (Sile). Chimia dintre cei trei, combinată admirabil de creatorul filmului, a născut situații care mai de care mai năstrușnice și mai pline de sevă, nedepărtându-se mult de realitățile din zilele noastre. Asta am apreciat enorm. În film e mult umor sănătos, nu se sare calul ca-n alte producții, iar comicul de situație apare perfect adaptat nouă, celor de azi.

doua-lozuri-600326l

foto: cinemagia.ro

Am rămas plăcut impresionat de scenariul filmului și am râs pe săturate, aproape continuu, la vizionare.  Mai ales la faza cu culoarea Daciei. Cei ce veți avea curiozitatea să urmăriți filmul, veți afla. N-aș ajuta cu nimic să descriu situația și, oricum, e genul de adaptare perfectă pentru vizual, nu neapărat pentru scris. Da, dragilor, cei trei mini-eroi norocoși ai zilelor noastre au pornit în căutarea lozului câștigător, care se pierduse, și-au ajuns la București, într-o Dacie 1300 cu acte-n neregulă. Automobilul copilăriei mele (pe care-l mai are tata, mașină de colecție, ce mai!) ce m-a dus și pe mine în multe locuri faine din primii ani ai vieții mele, alături de părinți. Un alt plus pentru mine, dar și pentru producție. Contextul în care a fost plasat autoturismul mi s-a părut foarte bine gândit. Despre el și despre film, aflați de la cei care dezvăluie mai multe despre conținut, eu vă las cu curiozitatea, iar eu rămân cu plăcerea de a asista la un film românesc, de comedie, savuros, la cinema, într-o sală arhiplină. Cum se spune: am tras lozul câștigător. Noi, publicul, și echipa de producție. Felicitări! Win-win situation.

 

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Două lozuri… sau ce se întâmplă când norocul se-ntâmplă…

  1. fain scris, abia astept sa-l vad in cinema. 🙂 nu ai vrea ca acest articol sa fie un guest-post pe blogul meu ori un site de filme (http://www.cefilmevad.eu/)?

    1. Wow, mersi! Da, e o bucurie sa impart articolul si impresiile mele cu toata lumea. Republica-l unde doresti. Iti multumesc mult si anticipat! 🙂

      1. Ma bucur ca esti de acord 😀 o sa revin cu articolul republicat 🙂

    1. Mulțumesc mult! Tare mă bucură perspectiva de guest-host 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Blogul unei cinefile

Filme, seriale, recenzii și recomandări

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

Poezie, proză scurtă, articole, eseuri.

CLIPE DE RAI DIN IADUL MEU

SCRIE! Nu sta degeaba că degeaba stai

Fum de Ţigară

Simte,dar taci.Scrie.

Dintr-o suflare

Povești de suflet

Personaje de Basm

„Cărțile reprezintă umanitatea dată la tipar.” Barbara W. Tuchman

Poetaria Journal

© Ioana Haitchi - Blog de poezie, traduceri, eseuri, ştiri culturale

*Ana-Maria.PM*

Poetry lover, coffeeholic & books addict

Colțul Cultural

Repaus cu cap

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

365 dni w obiektywie LG

365 days a lens LG

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close