Zâmbetul ludic, această unitate de măsură a autenticului

Nimeni nu cunoaște adevărata valoare a zâmbetului, dacă nu a privit măcar o dată un copil fericit. Și cât de ușor poți face fericit un copil! În lunile care au trecut, am avut onoarea de a revedea atât zâmbete autentice, cât și copii fericiți, privind candid și împărtășind adevărul cu vorba. O raritate care se diluează tot mai mult, odată cu vârsta. „Încă există copii fericiți”, mi-am zis, și gândind asta, am ajuns la concluzia că lumea încă mai are o speranță, atâta timp cât copiii își vor fi păstrat zâmbetele. În forul lor interior, copiii trăiesc într-un timp-fluviu perpetuu, concept de timp blagian, despre care Alexandru Tănase, în prefața volumului Trilogia culturii, spunea că „este un timp al prezentului permanent, mereu egal cu sine, fără înălțări, dar și fără căderi, nici fază de disoluție, nici treaptă spre ceva mai mult”. Așa ar trebui să arate un copil fericit.

De ce vorbesc atât despre zâmbet? Printre altele, și pentru că, nu de mult timp, asociația noastră a finalizat a treia ediție a concursului național de creație artistică „Zâmbet de copil în zbor de fluturi”. Vom trata pe larg acest subiect, atât din punctul de vedere al managerului acestui proiect, domnul Constantin Popuța, cât și în rubricile Creații spre Universalitate, Viziuni și la Pagina de artă, unde vor fi expuse unele dintre lucrările literare și artistice, ale câștigătorilor ediției din acest an a concursului.

Cât despre zâmbetul filosofului… da, ar fi multe de spus, dar e foarte greu de redat în cuvinte acest tip de zâmbet cu totul special, unul la fel de enigmatic precum cel al Giocondei. În schimb, am putea vorbi despre unul dintre cei mai mari filosofi ai noștri, Lucian Blaga. Rubrica Orizonturi temporale inaugurează o serie cu și despre filosofia blagiană. În primul episod al acestei serii, veți putea citi despre dor, pitoresc și spațiu mioritic, în filosofia blagiană.

O altă mare figură a culturii românești este prezentă în paginile revistei noastre, la rubrica In memoriam – „Umanistul modern, Ştefan Augustin Doinaş”, înfăţişat de Lilioara Macovei, într-un material complex, dedicat personalității sale și zestrei pe care ne-a lăsat-o.

Noutățile nu se opresc aici. Mai avem surprize. Una din acestea o constituie noua rubrică a revistei, denumită Bozon, lansată de Anica Andrei-Fraschini, ce vine să împrospăteze peisajul frumos colorat al magazinului nostru cultural, aducând un aer modern și inedit.

Vom păstra și vom retransmite acest aer proaspăt și la rubrica Debut în lumea AC, acolo unde un tânăr artist foarte talentat, Peter H. Paul, vă va încânta vizual și compozițional, prin harul său, îndreptat spre o zonă destul de rar exploatată la noi în țară, dar extrem de frumoasă – banda desenată. De asemenea, un alt punct forte al acestui număr îl constituie episodul de artă fotografică, deschis în cadrul Paginii de artă. Aici, artistul fotograf, Ovidiu Cosac va evidenția câteva aspecte ale artei fotografiei în alb-negru și ale jocului ipostazelor, prin intermediul procedeului clarobscur.

Voi încheia, cum altfel, zâmbind satisfăcut. Al cincilea număr al revistei AC nu va cruța, nici de această dată, generozitatea exercițiului dăruirii întru cultură.
Pentru că, așa cum spunea Ștefan Augustin Doinaș, în citatul care deschide eseul dedicat acestuia, „Cultura este singurul climat care poate asigura dezvoltarea omului individual.”

 

Mihai Cotea
Manager de proiect „Revista AC”

 

noul număr al revistei AC poate fi accesat AICI