Fata pădurii #triburi

Mihai Cotea.

Anghelina are 75 de ani. O știu de aproape douăzeci de ani și încă de atunci avea mina asta deznădăjduită, aparența pe care ți-o dă un tren ce pleacă din stație în fața ta. Admir încurajările ei și grija pe care mi-o poartă, dar îi cunosc breșele prea bine ca să mă poată dezorienta prin discurs. Între timp, își termină și ea felia de pizza, pune farfurioara unde apucă, peste câteva foi aranjate care încotro și mă invită iar să iau loc. Observ că toate pisicile au dispărut, subit, din cameră. Ceva e ciudat aici. Se spune că animalele simt primele primejdiile. Nu, vorbesc prostii!
 Mă așez, iar ea se întoarce spre mine.
– Damaris e ca o urmașă pentru mine, Remus. Eu n-am avut copii, nici nu mi-au trebuit. Mereu am găsit altceva mai interesant de făcut. Și-apoi, pentru ce? Să crească în prototipul ăsta de țară? Într-un nimic

Vezi articolul original 554 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: