Copiii depresivi au nevoie şi de terapie. „Pur şi simplu, trebuie să le arăţi că eşti chiar acolo, cu ei“, spune Deborah Christie, o specialistă charismatică în psihologia pediatrică, consultant la University College London şi la Middlesex Hospital. „Şi trebuie să-i faci şi pe ei să fie acolo cu tine. Eu folosesc mult metafora căţărării pe un munte. Ne gândim să ne căţărăm pe munte şi şedem în tabăra de la poale şi ne gândim ce fel de bagaj ne-ar trebui, şi câţi dintre noi trebuie să urce împreună, şi dacă trebuie sau nu să ne legăm cu coarda. Şi putem hotărî să facem călătoria sau putem hotărî că încă nu suntem pregătiţi s-o facem, dar am putea să mergem în jurul muntelui, ca să vedem care e calea cea mai uşoară sau cea mai bună până sus. Şi trebuie să recunoşti că o să trebuiască să se caţere, că nu poţi să-i iei în cârcă şi să-i cari până sus, dar că poţi să stai lângă ei pe fiecare centimetru de drum. Aici trebuie să începi: trebuie să stârneşti în ei o motivaţie. Copiii care sunt cu adevărat depresivi nu ştiu ce să spună sau de unde să înceapă, dar ştiu că vor o schimbare. N-am văzut niciodată un copil depresiv care să nu vrea tratament dacă ar putea să creadă că există o şansă să schimbe lucrurile. O fetiţă era prea deprimată ca să-mi vorbească, dar putea să scrie, aşa că scria, la întâmplare, cuvinte pe post-it-uri şi apoi le lipea pe mine, aşa că la sfârşitul şedinţei eram pur şi simplu o mare de cuvinte pe care voia să mi le transmită. Şi am preluat limbajul, şi am început să scriu cuvinte pe post-it-uri, şi le-am lipit pe ea, şi aşa am spart zidul tăcerii ei.“ Există multe alte tehnici care s-au dovedit folositoare, ajutându-i pe copii să-şi recunoască stările de spirit şi să le îmbunătăţească.
„La copii“, spune Sylvia Simpson, psihiatru la Johns Hopkins, „depresia împiedică dezvoltarea personalităţii. Toată această energie se consumă în lupta cu depresia; dezvoltarea socială e întârziată, ceea ce face viaţa cu nimic mai puţin deprimantă mai târziu. Te pomeneşti într-o lume care se aşteaptă ca tu să fii capabil să dezvolţi relaţii, iar tu pur şi simplu nu ştii cum s-o faci.“ Copiii care suferă de depresie legată de anotimpuri, de pildă, se întâmplă adesea să aibă ani la rând rezultate slabe şi probleme la şcoală; problema lor nu e descoperită, din cauză că ea coincide cu anul şcolar. E greu de ştiut când şi cât de agresiv trebuie să tratezi aceste tulburări.
(fragmente din volumul Demonul amiezii, Andrew Solomon, editura Humanitas, București, 2014, pp.258-259)
Colțul Cultural 