Trecutul balneoclimateric al orașului Baia Mare (I)

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar cu precădere de la începutul celui următor, Baia Mare a fost supusă unui ritm accelerat de dezvoltare economică, culturală și urbanistică. La 1909 s-a introdus iluminatul public în tot orașul prin intermediul Uzinelor Ganz, în anul următor s-a redeschis hotelul Ștefan într-o formulă nouă și îmbunătățită. Tot acum s-a inaugurat conducta de apă care aproviziona orașul de la Baia Sprie. În preajma declanșării Primului Război Mondial s-a construit fabrica fraților Weizer, devenită ulterior combinatul Phoenix. Pentru plimbări și recreere exista ”un parc extraordinar, Parcul Szechenyi”[1]. Din perioada interbelică va purta numele ”Regina Maria”, jucând un rol central în cadrul stațiunii climatice.

În perioada imediat următoare, respectiv anii 1933-1934, se renunță la destinația de târg a pieței din centrul vechi, aici amenajându-se un parc. De asemenea, orașul era dotat cu o baie și mai multe bazine, ștranduri, terenuri de fotbal, de tenis, poligon și patinoar. La o distanță de 3 km de oraș, în zona Valea Usturoiului exista un izvor cu apă bogată în conținut de fier, sulf și arsen, deosebit de utilă în tratarea bolilor reumatice.

Conform normelor vremii, ”stațiunea climatică este acea localitate care, având amenajările necesare pentru a deveni stațiune balneară, se bucură de factori climatici curativi și-i întrebuințează în acest scop”[2]. S-au înaintat mai multe memorii Ministerului Sănătății din acele timpuri în scopul declarării orașului Baia Mare drept stațiune climatică. Acest fapt a avut loc la 16 iunie 1930. În luna următoare, ”[3]orașul a primit din partea Serviciului balneo-climatic de la București un ordin privind construirea unui stabiliment de hidroterapie, să amenajeze un parc de recreație etc.”. S-a început prin stabilirea purității apei de băut din oraș, constatându-se în urma analizelor efectuate că apa de băut a orașului Baia Mare este ”curată, moale, lipsită de bacterii și elemente străine” din izvoare închise din muntele Gutin. În al doilea rând, la începutul lui 1931 s-a înaintat un certificat prin care se atestă că în oraș există un stabiliment de hidroterapie numit Sanatoriul Wagner în imediata apropiere a Parcului Regina Maria. În urma mai multor decizii s-a ajuns la împărțirea orașului în două sectoare, anume: orașul propriu-zis, care se afla de partea stângă a Săsarului unde se desfășurau activități comerciale și industriale și unde se aflau fabricile și stațiunea climatică, de partea dreaptă a Săsarului. Legătura dintre cele două o constituia o alee care mergea paralel cu câmpul Claustrului, prin care se intra în parc. Se preconiza pe-atunci construirea de locuințe turistice pe Dealul Florilor grație așezării sale și priveliștilor minunate pe care le oferea.

[1] R.TŐKŐLYI , Turismul băimărean în perioada interbelică. Studiu de caz: Stațiunea climatică 1930-1940 în Revista arhivei maramureșene, anul II, nr.2, Baia Mare, 2009, p.170

[2] ibidem, p.171

[3] ibidem, p.179

 

VA URMA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s