Stilul Biedermeier, în artă, a răsărit ca răspuns intermediar între neoclasicism și romantism. Înălțat de burghezia din Germania, Austria, nordul Italiei și țările Scandinave, după perioada războaielor napoleoniene, acesta s-a dezvoltat, cu precădere, într-un interval de sărăcie economică, între 1825 și 1835. Denumirea stilului are o conotație peiorativă la rădăcini, deoarece se considera că acesta ar fi fost bazat pe o caricatură, denumită Papa Biedermeier- un simbol comic al confortului claselor de mijloc. Acest confort reprezenta viața familială și activitățile private, în special scrierea de scrisori (cu accent pus pe masa de scris) și urmarea hobby-urilor.
Niciun cămin în acest stil nu era complet fără un pian, piesă indispensabilă a popularelor serate. Aceste serate perpetuau interesele clasei de mijloc – cărțile, scrisul, dansul, lecturatul poeziilor -, toate subiecte ale picturilor realizate acum și tratate, adeseori, la nivel sentimental.
Printre pictorii reprezentativi din epoca Biedermeier, ar fi de menționat: Franz Krüger, Georg Friedrich Kersting, Julius Oldach, Carl Spitzweg și Ferdinand Georg Waldmüller.
Carl Spitzweg – O vizită; 1855; sursa: myartprints.co.uk
Carl Spitzweg – Poetul sărac; 1837; sursa: visual-arts-cork.com
Franz Krüger – Călare la vânătoare; 1819; sursa: malerei-meisterwerke.de
Mobila în stil Biedermeier derivă, mai ales, din stilul imperial și cel neoclasic. Uneori un pic prea amplu, alteori atingând nivele grotești, acesta se remarca, în forma sa tipică, prin simplitate, sofisticare, dar și funcționalitate. Mobilierul executat în acest stil era creat din lemn ușor, tânăr și evita ornamentele metalice, spre deosebire de cel Imperial. În acest sens, acesta împrumută mai multe caracteristici de la stilul Neoclasic decât de la cel Imperial. O caracteristică esențială, aici, este folosirea aspectului geometric extrem de temperat.
Unele piese de mobilier au căpătat valențe noi, acum. Masa din mijloc nu mai ocupa doar un loc izolat, ci se transformă într-o masă de familie, cu scaune împrejur, pentru activitățile de seară.
mobilă stil Biedermeier; foto: theantiquesalmanac.com
Per ansamblu, stilul Biedermeier a oferit o dovadă vizuală a unui conflict epocal, cel dintre Clasicism și Romantism, conflict care a durat pe întreaga perioadă a secolului al XIX-lea. Cu timpul, stilul Biedermeier s-a romantizat, a preluat, practic, din tendințele noilor epoci ce aveau să treacă peste el: liniile drepte s-au transformat în linii curbate sau în mici serpentine, suprafețele simple s-au înfrumusețat cu materiale naturale, forma umanistă a devenit ceva mai fantezistă, iar texturile au ajuns să fie experimentale.
Cu toate acestea, ideile originale de iluminare, utilitarism și individualitate au continuat să reprezinte reînvierea acestui stil până la mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut.
traducere și adaptare după un articol Enciclopaedia Britannica
Colțul Cultural 