”Fata de la nord de ziuă”, un roman de căutat motive de-a iubi

Fata de la nord de ziuă este al doilea roman scris de Alexandru Voicescu. A apărut spre finele anului trecut la editura Herg Benet în cadrul colecției Radical din 7.

Dacă la primul său roman, Maladspuneam că autorul ne poartă într-o călătorie ce are loc înăuntrul nostru, la Fata de la nord de ziuă, tot despre o căutare este vorba(căci,da, și-n călătorie căutăm ceva), însă pe cu totul alte planuri, după cum scriam în titlul articolului. Ar fi simplu dacă ne-am opri aici. Și-ar fi și mai simplu dacă am defini căutarea drept posibil fizică și/sau teoretic lăuntrică. În sine, acest roman frumos al scriitorului e o poveste complexă care ne transpune în locuri minunate din Europa și-n timpuri când timpul încă mai avea timp. Norvegia zilelor noastre, ca etalon de virtuți, și Parisul anilor ’30, un loc în care-și dau mâna două lumi diferite pe scena prezumțiilor.

coperta-fata_de_la_nord_de_ziua

foto: Herg Benet

Cum a reușit Alexandru Voicescu asta? Aș putea spune că Fata de la nord de ziuă e un roman cu marsupiu, unul în care personajele principale (Gérard și Fata / Môme) au parte de o porție dublă de iubire, de acțiune și de mister, căci și despre asta pare să fie vorba în roman. Într-un fel, acest lucru mi-a adus aminte de Adam și Eva a lui Liviu Rebreanu, dar mă opresc aici cu comparațiile și etichetele. Nu se potrivesc. Scriitura lui Alexandru Voicescu e imprevizibilă și greu încadrabilă.

După cum probabil ați intuit, volumul se desfășoară pe două planuri legate foarte bine sub forma unui motiv. Motivul labirintului. Aș fi zis și că avem de-a face cu un roman-labirint, dar tocmai mă oprisem din a eticheta 🙂 . Acțiunea pornește de la momentul în care personajul nostru, Gérard, profesor francez de istoria artei, se retrage în zona nordică a Europei, într-un loc din apropierea fiordurilor Norvegiei, denumit Sjøberg Gate, pentru a se remonta după un eveniment greu din viața sa. Prin intermediul unui mic accident, Gerard întâlnește o tânără misterioasă și fermecătoare care studiază la colegiul de fotomodele Angello, dintr-o localitate din apropiere. Întâlnirea cu ea îi va aduce acestuia o adevărată experiență de întoarcere-n timp grație unor conjuncturi din cadrul acestui colegiu labirintic. Acest labirint, de care ziceam, e perspectiva unei posibilități. Ipotezele sunt multe, autorul ne permite să ne jucăm cât vrem, însă povestea din mijloc, miezul și savoarea lui sunt cele care care ne rămân, cu siguranță. Misterul din jurul internatului Angello, personajele care-l animă,  ideea Fotografului care poate surprinde cele mai ascunse stări și cel care, la final, deține cheia ieșirii personajelor din bucla timpului: Sentimentul suprem, Iubirea. În această poveste există cu prisosință, și e fermecătoare.

Personal, mi-a plăcut foarte mult propunerea autorului. Recunosc, m-a atins la câteva pasiuni pe care le am demult. Parisul acelor vremuri, Édith Piaf, strictețea și acuratețea de tip norvegian, călătoria în timp, studioul, catacombele. Par elemente care nu se leagă pentru o persoană care nu a citit romanul, dar vă pot asigura că ele se leagă grație unei scriituri extrem de fine și rafinate pe care am redescoperit-o încă și mai vivace.

Sunt aproape convins că Fata de la nord de ziuă e o carte pe care o vom iubi și la 80 de ani la fel de mult. Pentru că are de toate și, pe-atunci, ne va avea și pe noi, cei de acum. Ca-n Studio. 🙂

15697975_687697138060584_1932702917295982116_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s