Răscrucea cu mame – episodul 3:Antitetica

rascrucea cu mame

Era pe la mijlocul amiezii. Începuse un vânt puternic, copacii se agitau și razele de soare-și găseau loc mai ușor spre ochii mei. Mai târziu, aveam să aflu că mirosea a schimbare. M-am ridicat în capul oaselor. Ceva nu mergea la fel ca altădată. Nu. M-am sculat în picioare. Agitația dimprejur îmi striga numele prin toată casa. Îmi amintisem, atunci, brusc… și eu am o casă.

Vocile încetaseră stagiul de-o viață la scurt timp. Pentru câteva momente, liniștea se îmbrăca cu hainele mele, căci eu, goală, îmi vedeam, pentru a Mia oară, imperfecțiunile-ntr-un ciob de sticlă.

Vântul mi-a deschis fereastra printr-un fior care-mi scrijelea pielea. Ce cumplit e frigul pe vreme de Veridic Tardiv, căci în anotimpul acela eram pe-atunci! Incredibil, dar tentația de a mă îmbrăca cu vechile haine, nu m-a convins. Îmi rămăseseră mici, oricum.

d77cb28b29bb07d5d95de8783341ab5a

Pinterest

La scurt timp, acorduri de pace se auzeau tot mai tare din exterior, și-mi invadau coșmelia. Reședința mea e o coșmelie, atât. Un loc de tranziție. O zodie de apă care curge spre nesfârșit. Despre domiciliu,în schimb, am auzit, de curând, că s-a renovat cu vise noi.

Şi erai Tu. Tot timpul acesta m-ai supravegheat de la distanță Tu, cea care cheamă cu vorbe opuse… opuse. La ce ne-am mai opus? La dragoste, mamă… la ființă.

După o agonie mult mai scurtă decât în coșmarurile mele diurne, ne-am prins de mâini, de la distanță, lăsând să curgă tot râul învolburat de scârnă printre noi. Să se termine odată! Să ne vedem și să ne îmbrățișăm așa cum suntem: murdare, dar dezbrăcate-n ipostaze. Spovedite. Neîntinate-n simțire. Potopul de gingășie ne-a potolit amarul.  Vai și amar de cei ce nu se poartă pe ei înșiși!

Cândva eram orfană și mă căutam zilnic în orice om care te reprezenta pe stradă. Îmi lipseai cu fiecare pas pe care-l scorneam și nu-mi dădeam seama că mă mângâiam cu iluzii la ureche. Dacă minciunea gâdilă, de regulă, adevărul doare, întotdeauna. M-am durut, m-am cerut și te-am primit, dragostea mea dintotdeauna. Mi-e dor de mine, cea de acum!

Mi se spunea Mia…

(fragment din volumul Eu și Mia, editura Singur, 2016)

5641731864_045df30124_o

Flickr

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s