„La Strada”, cartea cu învingători

Cu puțin timp în urmă, am intrat în posesia unei comori. Zilele trecute, am terminat de citit comoara. Mai are rost să spun ce înseamnă o comoară adevărată pentru mine?

O carte.

Și nu orice carte, ci o carte rară. Spun asta din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, aș dori să subliniez din start că, din păcate, după știința mea și conform căutărilor pe care le-am făcut pe internet, volumul despre care am să vă scriu azi, nu mai e disponibil nicăieri. Totuși, eu am avut noroc. 🙂

În al doilea rând, cum aș putea să nu consider rară o carte ce transmite cu atâta frumusețe toate nuanțele curcubeene ale vieții. O carte cu multe culori.

Vorbesc, desigur, despre volumul La strada – fragmente de viață între realitate și ficțiune, apărut în urmă cu aproape 20 de ani, în anul 2000, la editura TA și a cărui autoare este Daniela Marin. 

Volumul, al cărui cuvânt înainte e semnat de Ioan Gyuri Pascu și care ne scrie atât de firesc „Cunoscînd urîtul din jurul nostru și intuindu-l astfel pe cel din noi, vom învăța, poate, să fim mai frumoși. De fapt, de asta cred că a fost scrisă această carte”, prezintă povestea celor cinci membri ai grupului muzical „La Strada”. O parte din ei orfani, unii abandonați (orfani cu părinți), toți învingători, pentru că fiecare din ei, în parte, nu s-a lăsat doborât nici de provocările unui altfel de destin, nici de un sistem găunos, care încerca să facă nevăzuți orice exponenți neconformi cu modelul socialist/ceaușist, nici de ispita unui drum drept și facil. Ei au ales cealaltă cale, cea a ieșirii din cerc.

Sigur că mi-ați putea spune, pe drept, „dacă acest volum nu mai e (fizic), de ce ne faci poftă degeaba?”. Hmmm, de câteva zile a fost Luminația, și tind să dau un răspuns în asentimentul acestei comemorări. O carte, la fel ca orice organism viu, are între coperțile ei un spirit al său. Dacă sîntem de părere că spiritele umane se duc undeva sau „trăiesc altfel”, de ce n-am proceda așa și cu cărțile? O carte care (momentan) nu mai există în formă fizică (dar ea are o calitate imbatabilă, poate învia), continuă să dăinuie prin spiritul ei. Iată.

Dar să revenim la conținutul volumului. Spuneam că în paginile acestei cărți se regăsesc poveștile de viață ale membrilor grupului muzical „La Strada”, povești adevărate ce se dezvăluie prin interviurile acordate de fiecare din băieți Danielei și îmbinate cu prezentări în cheie literară ale unor episoade din viața fiecărei persoane/personaj, sub viziunea și penița acesteia. Nimic mai ponderat și mai frumos, din punctul meu de vedere.  În acest volum nu veți găsi loc de exaltare, din niciun punct de vedere, chiar dacă unii povestesc cum au fost efectiv lăsați pe stradă, alții au asistat la violență în familie de un grad atroce sau povestesc pățăniile mai puțin plăcute din interiorul căminului. Acest fapt mă duce cu gândul la un demers jurnalistic profesionist, unul alături de care, după cum spuneam, șade frumos și firesc o expunere literară bine ponderată de autoare. În La Strada, bucăți din publicațiile vremii se îmbină cu poveștile protagoniștilor. Publicații ce vin să arate, dacă mai era nevoie, că pentru a ajunge la elită, în tot ceea ce faci, nu importă atât de tare povestea ta de fond, ci implicarea pe care o oferi visului tău. Să te dedai visului cu toată ființa ta, așa cum au făcut-o ei, de-a lungul anilor de practică și de perfecționare.

75242300_2479683198971227_8369217876220968960_n

Grupul începuse, inițial, să dea reprezentații la începutul anilor ’90 în mai multe locații în aer liber din București, în câteva pasaje sau prin Herăstrău. Avea o altă componență și nu se numea încă La Strada, un nume cât se poate de inspirat și de obiectiv, mai cu seamă că ne duce cu gândul la filmul lui Federico Fellini, din 1954. Dar cu toate că debutul lor a fost modest, băieții, grație talentului lor, au avut șansa să călătorească în câteva țări din Europa (Scoția, Irlanda, Franța), după ce au devenit La Strada. Numele grupului muzical a fost ideea casei de discuri cu care au scos prima casetă audio, aveam să aflu din carte.

Chitară, contrabas, mandoline, muncă multă și talent. Acestea sînt ingredientele succesului luat în primire de grupul La Strada.

 Din păcate, deși am căutat informații și clipuri cu ei pe YouTube și în pofida faptului că am dat și de înregistrări video cu un grup ce poartă același nume, nefiind sigur că sînt ei, nu voi expune niciun clip din cele aproximativ recente, regăsite pe internet. N-aș vrea să se creeze confuzii. Băieții sînt prea talentați (și n-am zis-o doar eu, ci diverse persoane din branșă și cei care i-au ascultat live) pentru a fi luați drept alții. Nu după ce au depășit cu brio toate provocările acestei vieți și pe care, sper eu, încă le depășesc cu mare talent, după 19 ani de la apariția volumului…

M-am regăsit mult în unele stări ale protagoniștilor, mai cu seamă că și eu mă număr printre orfanii cu părinți ai anilor ’90. În afară de asta, din carte am reînvățat puterea voinței și am admirat tăria de caracter a tuturor celor intervievați. De asemenea, am admirat flerul cu care Daniela Marin a redat poveștile lor (atât ca interviuri, cât și ca episoade povestite literar), mai cu seamă că, dacă nu mă înșel, se afla abia la al doilea volum al său, la acea vreme.

O carte cu învingători.

Daniela își încheie volumul La strada – fragmente de viață între realitate și ficțiune, cu  câteva afirmații și interogații demne de citit.

Vi le las vouă, în loc de final:

1

2

titlu: La strada – fragmente de viață între realitate și ficțiune

autor: Daniela Marin

an: 2000

număr pagini: 94

editura TA

Publicat de Mihai

Cotea Mihai, autor

Alătură-te conversației

7 comentarii

  1. Multumesc tare mult, Mihai! Simt ca te-a luat in valurile ei aceasta carte, te-a leganat cumva. Poate de-aceea unele informatii sunt diferite. Dar sincer, nici nu simt nevoia sa le corectez. Nu sunt importante. Citeva carti, tot mai exista, though :)))) Intr-o vreme le-am oferit cadou celor care comandau alte carti in site-ul editurii, carti care depaseau o anumita suma. Cred ca am mai oferit si unui liceu… nu-mi amintesc exact. Dar da, consideram ca tinerii ar trebui sa citeasca aceasta carte, sa devina constienti. Pe-atunci eram in faza „activisimului”. Sunt 20 de ani de-atunci, ani in care foarte multe s-au schimbat.
    Chiar iti multumesc ca ai scris si despre carticica asta si ma bucur sa observ ca i-ai remarcat pozitivitatea, sa zic asa. Pentru ca un om care trece printr-o asemenea situatie, nu are timp de melodrame. El trebuie sa supravietuiasca, orice ar fi. M-am straduit sa elimin orice pagina care s-ar fi putut indrepta spre melodrama, ba chiar si spre mila.Sa las sensibilitatea cititorului cit mai putin manipulata. Drama era mult prea faptica, intr-o logica fotografica inserindu-se natural.
    Multumesc cu sufletul!

    1. Și eu mulțumesc frumos, pentru toate cele scrise, dar mai ales pentru carte! Căutând pe internet, așa am ajuns la concluzia că volumul nu mai e disponibil pe niciun site care oferise, cândva, spre vânzare cartea. Am omis rezerva personală a ta, și-mi cer scuze. Nici de editură nu știu să mai existe… Mă bucur că mai sînt câteva exemplare, totuși, poate pe unii i-ar ajuta cumva mesajul bun al cărții, așa cum m-a ajutat și pe mine. Sînt convins că volumul n-a ajuns întâmplător la mine. Voi încerca să reformulez cumva în zona aia cu indisponibilitatea exemplarelor… Tinerii ar învăța multe din carte.
      Ce parfum fain trebuie să fi avut perioada aia de „activism”, cum spui. E fain, face parte din farmecul vârstei. Când sîntem mai tineri, visăm mai mult. E inerent.
      Categoric, dincolo de poveștile băieților, așa cum sînt ele, prezentate la rece, ceea ce rămâne e pozitivismul de pe fundul paharului. Foarte important, demn de remarcat! Drama există, dar uite ce bine s-au aranjat toate! Asta am încercat să scot în evidență.
      Bucuros de citire!

      1. Editura TA a fost inlocuita de Editura Cartea Daath :))) O vreme am tinut afisata si cartea asta pe site. In clipa asta nu stiu sa spun nici cite exemplare mai sunt, nici cite coperte nu sunt afectate de vreme.
        Nu trebuie sa modifici nimic, Mihai, te rog. Daca e ceva important de modificat e faptul ca in Scotia si Irlanda au ajuns prin ’90, cred, impreuna cu toata trupa condusa de profesorul lor, un grup de peste 20 de instrumentisti. Dupa aceea marea trupa s-a impartit in trupe mai mici, din ce in ce mai mici pina au ajuns la formula de 5. Repertoriul era cam acelasi, ce invatasera in scoala. Pe acesti baieti i-am intilnit noi si le-am scos primul album, pe caseta audio in 1999, daca nu ma insel. Puteam sa fi intilnit altii. Dar ei au avut inscris in destin sa calatoreasca sub numele La Strada.
        Dupa ce am publicat aceasta carte am ajuns cu totii in SUA – New York si Washington D.C.. Si asta datorita lui Gyuri, bineinteles. Acolo am auzit multe cuvinte exceptional de frumoase si chiar promisiuni. 🙂
        Chiar te rog sa nu-ti faci nicio grija, sa nu schimbi nimic. E ok asa. Daca cineva va fi interesat, va sti cum sa ma gaseasca, sa intre in posesia cartii…

      2. O, ce faină e trecerea de la editura TA la Cartea Daath!! Am bănuit ceva, dar nefiind sigur, n-am dus mai departe ideea. Ok, nu mai modific nimic, voi considera că aceste comentarii sînt lămuritoare și oportune tuturor celor care se vor interesa de volum. Foarte frumoasă toată istoria din jurul poveștii lor și a voastre, apoi – descoperirea, interviurile, călătoriile, melodiile. Mulțumesc frumos pentru tot! Duminică frumoasă!

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Allexyanna

If you can't explain it simply, you don't understand it well enough. Albert Einstein

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Se mai întâmplă

De obicei râd, dar uneori nu.

Cu trompa prin cărți

Identitate mai presus de identitate

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Perception

Until I know this sure uncertainty, I'll entertain the offered fallacy.

Delusional Bubble

Life is a bubble, Make it as delusional as possible!

Con seis ruedas

Un diario viajero de una vuelta al mundo particular.

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

clipe de reverie

un blog despre acele momente pe care ai vrea să le prelungești într-o eternitate, dar și despre momente de încercare

g6ndbun

„Un gând frumos e ca o biserică în care omul își odihnește sufletul.” (Regina Maria)

StudioColoriage

Colouring Art by Alex Burda

SCRIPTEUM

Blog de escritura

Lifenvi

Live life in a livable environment.

Jocul de-a v-ați ascunselea

”Îmi plac domnițele la ananghie. De aceea nu mă grăbesc să le salvez.”

%d blogeri au apreciat: