Problema fricii nu este nouă pentru oameni. Încă de acum câțiva ani, poate mai mulți decât îndrăznim să socotim, omul și-a pierdut încrederea în sine însuși, în destinul care îi corespunde și, prin urmare, în Destinul Umanității. Istoria îi este complet străină și omul nu se simte creatorul, ci victima ei. Timpul nu mai este factorul de speranță care ne încurajează să ne proiectăm în viitor cu visuri noi și opere trainice; dimpotrivă, acum timpul este o armă mortală care aplatizează oameni și civilizații, care uzează totul și nu lasă nicio posibilitate de recuperare.
Rezultatul era de așteptat și îl suportăm într-o măsură mai mică sau mai mare.
Omul a pierdut facultatea de a comunica și acest fenomen s-a produs chiar în mijlocul erei comunicațiilor. Nimeni nu mai are încredere în nimeni, nimeni nu mai riscă să afirme adevărul pe care îl simte și îl gândește și nimeni nu mai vrea – cu atât mai puțin – să mărturisească faptul că uneori nu este foarte sigur de ceea ce gândește sau simte… Astăzi totul respiră falsa siguranță a celui care minte, a celui care se preface pentru a ascunde lipsa încrederii sale interioare și exterioare.
Din acest motiv a apărut teama. Teama de adevăr, teama de responsabilitate, teama de loialitate, teama de răul pe care ni-l pot provoca ceilalți oameni și chiar teama de propriile noastre reacții necunoscute.
(…)
Acestei temeri din viața cotidiană i se adaugă acum cealaltă teamă, mai mare, înaintea ciclurilor Istoriei. Să împlinești un număr de ani este aproape un semn nefast, începutul unui nou deceniu pare să aducă, în mod obligatoriu, noi nenorociri și complicații, apropierea noului mileniu este semnul unui final catastrofic inevitabil…
A sosit timpul să ne asumăm atitudinea contrară. Teama este sinonimă cu slăbiciunea și cu lipsa de încredere. Așadar este necesar să recuperăm curajul: să ne cunoaștem pe noi înșine, să-i cunoaștem pe ceilalți oameni, să ne iluminăm mintea și să ne întoarcem spre Dumnezeu și spre adevărurile care sunt înscrise în Natură.
(fragmente din volumul Eroul cotidian, Delia Steinberg Guzmán, Noua Acropolă, București, 2004, pp.29-30)
foto: noua-acropola.ro
Colțul Cultural 