Ferestrele colorate ale lui Blaga

Volumul de aforisme Ferestre colorate, însemnări și fragmente, de Lucian Blaga, a fost lansat în anul 1926, iar de atunci, acesta a fost compilat sau strecurat, dacă vreți, în diverse alte volume ce includ diferite scrieri de-ale autorului. Așa am ajuns și eu la volum, prin intermediul cărții Zări și etape (studii, aforisme, însemnări), (re)apărut în anul 1990 la editura Minerva (ediția princeps apăruse deja în 1968).

Din cele incluse în volumul anteamintit, m-am oprit la câteva rânduri ce reprezintă, totodată, ultimul capitol dedicat Ferestrelor colorate. Cred că fiecare putem rezona cu cele ce urmează pentru că ceea ce filosoful a scris, noi încă trăim. Sau invers?! Nu știu, hai să vedem!

Despre ce ziceam, dar cu vocea lui Lucian Blaga

Asistăm la o degradare continuă a spiritualității (religie, filosofie, metafizică) la simple valori artistice. Procesul seamănă cu al entropiei universale. Proces ireversibil. Spiritualitatea își pierde încetul cu încetul puterea de acțiune primară, păstrându-și doar eficacitatea estetică.


Cum e cu iubirea

S-ar părea că în iubire fiecare se caută pe sine însuși cu un sex contrar: de aceea, în iubire vei căuta în veci fără să găsești.

Totul se-ntâmplă în neștire. Șerpii își pun puii verzi între frunze și nici nu privesc înapoi. Pomii scapă fapte  de aur pe pământ, dar nici unul nu se apleacă să le ridice, dacă au căzut în noroi. Fără să-și dea seama, fără iubire, fără cuvânt, fără durere, Dumnezeu face îngeri, cum ochiul face lacrimi.

Anticariat Unu

Nietzsche și muzica sa

Nietzsche, cu marea cunoaștere de sine ce-l caracterizează, se socoate un muzician rătăcit in filosofie. A făcut și muzică? Da, dar de-o calitate îndoielnică: o muzică ce nu trăda destinul de muzician, pe care totuși el l-a avut într-un fel. În adevăr, Nietzsche își scria gândurile pe portative imaginare, de pe care, cu oarecare îndemânare lirică, ai putea să cânți. Gândurile lui au clopote și ceva din adâncul zvon păduratic al muzicii germane. Ar fi ajuns el vreodată să se încânte de beția orfică a lui Dionysos dacă n-ar fi fost sufletește înrudit cu ea, dacă n-ar fi fost muzician? Pentru ca să prindă în mii de răsfrângeri substanța lui Zaratustra, a fost nevoit să se retragă atâtea mii de urme deasupra tuturor lucrurilor omenești și s-o cânte. Originalitatea lui Nietzsche se lămurește printr-o rătăcire.

Poeții trădează?

E poate o mare greșeală să crezi că poeții trădează în operele lor ceva din ultima lor ființă. Din primăvară până acum, pomii pe dealuri au făcut rod. Prin ceea ce taina lor nu a devenit mai înțeleasă.

Pixabay

Satan nu e ateu

El e antiteist. El crede în existența lui Dumnezeu, dar luptă împotriva lui. Tragedia oricărui satanism.

Trupul meu nu e mai aproape de mine decât sunt stelele. Și zodiile, care învârtindu-se cad în apus, nu sunt mai departe de mine decât propriul meu sânge.

Religia e mai mult anticipație ipotetică asupra morții decât asupra dumnezeirii.

Într-un anume înțeles, un sculptor bun își ucide modelul. Căci sufletul modelului nu se mai simte bine în vechiul trup, el se dorește în corpul cel nou făcut de sculptor. Noul corp i se pare un lăcaș mai potrivit.

Spaima metafizică te reduce la anonimat, arătându-ți micimea și neputința. Rostul metafizicii e poate tocmai aceasta: să te facă să-ți uiți numele.

(extrase din volumul Zări și etape, Lucian Blaga, editura Minerva, București, 1990, pp.261-262)

Goodreads

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: