Un Rabindranath pe zi… (3)

Sînt neliniștit, setos de lucruri depărtate.

Îmi zboară sufletul în dorul de-a atinge

umbrita mantie-a nemărginirii.

O, Depărtare, dincolo de hău,

oh, sfîșietoare-i chemarea flautului tău!

Eu uit, de-a pururi uit că n-am aripi să zbor,

că sînt înlănțuit aici, de lut, pe totdeauna.

 

Sînt nerăbdător și treaz,

sînt un străin într-o străină țară.

Răsuflul tău m-ajunge

șoptindu-mi o speranță nesperată.

Graiul tău e cunoscut inimii mele

cum este propriu-i grai.

O, tu cel prea Departe să te caut prin hău,

oh, sfîșietoare-i chemarea flautului tău!

Eu uit, de-a pururi uit că nu știu calea,

că n-am un telegar întraripat.

Sînt neștiutor, hoinar în propria-mi inimă.

În negura-nsorită a orelor de lîncezire,

ce vastă vedenie ți se-ntruchipează în albastrul cer!

O, tu Sfîrșit-Îndepărtat din hău,

oh, sfâșietoare-i chemarea flautului tău!

Eu uit, de-a pururi uit că pretutindeni am zăbrele

în casa-n care singur viețuiesc.

 

tălmăcire: George Dan

 

flute-1291385_960_720

foto: Pixabay

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: