NOI în secolul XXI, volumul 3 – un volum rotund și întregitor

Recent a apărut și s-a lansat cel de-al treilea volum al colecției Noi în secolul XXI, în și prin care și-au făcut debutul două tinere autoare cu un talent deosebit – Teodora și Antonia Isdrailă.

Colecția Noi în secolul XXI a debutat în anul 2012. De-a lungul timpului, aceasta a urmat câteva linii directoare cu care s-a remarcat și pe care le-a respectat– publicarea a minimum doi autori și focalizarea conținutului asupra unei teme care să reflecte paradigma propusă în titlul colecției. Tu-Noi ACUM! În acest context, încă la începutul unui secol al transformării, ce inspiraţie te trăieşte, ce ai de spus, ce ai vrea să fie auzit, cum vezi lumea? . Nu în ultimul rând, o altă specificitate a colecției, este aceea că fiecare autor își scrie  bucata sa de poveste într-un „caiet”, modalitate prin care, simt eu, acesta își înlesnește drumul spre forul său interior și poate fi mai sincer cu sine, dar și cu cititorii săi, totodată.

„Caietul sau jurnalul fiecărui autor este independent de celelalte caiete şi, totuşi, ȋmpreună alcătuiesc un ȋntreg”.

Personal, sînt fericitul cititor al tuturor celor trei volume de până acum și, pentru că m-a convins această colecție (lucru rar, fie vorba între noi), sînt foarte interesat să citesc și următoarele volume. Ceva îmi spune că ni se pregătesc surprize tot mai mari și mai interesante.

Volumul celor două surori, Teodora (12 ani) și Antonia (20 ani), poartă o puternică emblemă a originalității și autenticității. Tinerețea, talentul și curajul celor două trec dincolo de paginile cărții și ajung undeva în zona inimii cititorului, unde se așază frumos. De ce spun că cele două tinere autoare au curaj? Păi, cum altfel, în acest secol al vitezei și superficialității, iubirii de sine și hedonismului, să găsești de cuviință să te pui la vedere, cu suflet cu tot, fără ascunzișuri?! Cum altfel, atunci când alegi să-ți păstrezi curățenia sufletească și să o arăți  celorlalți fără tăgadă?! Cum altfel, atunci când spui lucrurilor pe nume și lași masca jos (la figurat vorbind, firește)?!

Al treilea volum are toate aceste ingrediente și ceva în plus. Efervescență . Prospețime. Ambele, atuuri ale tinereții și asumării.

Caietul Teodorei

Tânăra Teodora deschide volumul 3 al colecției Noi în secolul XXI cu al său caiet prin care ne lasă o portiță larg deschisă spre inima sa. Înăuntru vom găsi atât căutări, prin dansul cuvintelor, dar și popasuri pline de maturitate, unde avem răgazul de a ne uimi de nestematele adunate în cei 12 ani ai autoarei, în călătoria sa de până acum prin „iluzia numită viață”.

Teodora scrie atât poezie, cât și proză. (De altfel, întreg volumul este un vals bine dozat între epic și narativ). Dacă am fi curioși și am pune în balanță eul epic și eul narativ din caietul acesteia, am descoperi sclipiri de înțelepciune ce trădează  o valoare impresionantă pentru vârsta autoarei.

Teodora ne spune cum își lasă imaginația „să ia o pauză în lumea ei proprie” atunci când realitatea devine „prea plictisitoare”, îndemnându-ne să privim mai atent spre virgulă, pentru  că „Dacă am învăța să schimbăm semnul întrebării cu o virgulă, am putea să privim viața cu ochii potriviți”.

Aceeași Teodora descrie piruetele naturii (În ciripit de rândunele/ Dansam neîncetat,/ Iar firele ierbii dansau și ele), pentru ca mai apoi, după câteva pagini, să cugete cu o maturitate rarisimă, dar și cu un iz ce aduce aminte de Nichita Stănescu la următoarea idee: „Dacă aș fi fost o pădure, mi-ai fi fost copac?”. Și apoi la alta – „Mi-ai fi îngăduit lacrimilor să te ude din când în când ca să continui să exiști pentru mine?”. Și la alta – „Ai fi lăsat uitarea să te taie din viața mea?”.

Pe tot parcursul caietului său, Teodora saltă împreună cu cititorul când în curata cameră a naivității sufletului, dezis mereu de eul liric, când în camera tezaurului, strâns de-a lungul trăirilor sale până în pragul adolescenței. „Poate pentru că mereu mi s-a părut că sunt două persoane diferite”.

Ca un fruct în pârg sau ca un fluture în plină metamorfoză, autoarea se oferă ochilor cititorilor cu tot ce are mai valoros, păstrându-și picioarele pe pământ până la finalul Caietului său, căci „Cu toții suntem oameni”. 😉

Caietul Antoniei

                    În continuarea caietului surorii ei, Antonia aduce în fața cititorilor o cu totul altă paritate în  pelerinajul eurilor din caietul său, care nu sunt doar două, ci trei – un eu epic, un eu liric și un eu reflexiv. Antonia parcă vrea să ne ofere totul, întocmai ca o gazdă generoasă și atentă la nevoile și dorințele oaspeților (cititori).

În Caietul Antoniei  avem un soi de jurnal al scrierii unui roman în lucru, alături de fragmente din romanul cu pricina, „căci goală sunt de mine/ din setea de a-ți fi”, dar și poeme bine plasate în momente cheie în care, relativ obosiți de pendularea între eul reflexiv și Katerina, cea din roman, cititorul simte nevoia unui ceva. „Croiesc zeci de infinituri în neteda piele”.

Antonia reușește, prin Katerina, protagonista romanului ei de exercițiu, un personaj de contre-emploi cât se poate de convingător. La polul opus personalității sale (implicit eului reflexiv din filele de jurnal), după cum ea însăși a spus la lansarea online a cărții (unde am avut bucuria să particip), Katerina mușcă din mentalități anchilozate și stereotipii inutile. Descrie un tablou detaliat al zilelor noastre, neocolind teme cât se poate de sensibile, dar necesare – precum problema bullying-ului, tară nerezolvată încă de când eram eu la școală, și veche de când lumea. Personajele din romanul propus de Antonia via Katerina sînt toate descrise prin prisma acesteia din urmă, aproape caricaturizate, reduse la nivelul de bază, fără adaosuri pretinse. Puse-n oglinda adevărului.

În continuarea acestor situații propuse de autoare, întâlnim destăinuiri, întrebări, cugetări, toate într-o mixtură a asumării.

„Uneori mă întreb ce se află dincolo de agonie. Ce emoție stă în zbuciumul naturii și cum se imprimă durerea în suflete”… pentru ca, întorși la Katerina, să o găsim de cealaltă parte a dialecticii, întregind un peisaj larg al filosofiilor despre a fi.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Dincolo de talentul și incredibilele abordări ale autoarelor în cele o sută și un pic de pagini, mai avem ceva – grafică, desene, ilustrații ce vin să aducă un alt plus acestui volum, prin prisma și aportul lui Doris Ciucur, ce repune sentimentelor personajelor create de autoare o imagine, un simbol. O doză de artă.

Tuturor acestora le vin în completare  diferitele fonturi de text alese în carte, reușind , prin ajutorul acestora, să creeze noi indicii asupra personalității sufletelor contributoare.

Un volum complet, cu de toate, o carte ușor de citit (dar nu ușuratică!),  un parcurs sinuos dinspre ceea ce e spre noi. Vă recomand din suflet!

titlu: Noi în secolul 21 (vol.3)

autor: Teodora Isdrailă & Antonia Isdrailă

editura: Cartea Daath

loc: București

an: 2020

număr pagini: 125

apreciere: 5*

foto: Cartea Daath

Publicitate